Citate despre Iubire

Daca as fi avut o floare pentru fiecare moment in care m-am gandit la tine, as putea sa ma plimb prin propria mea gradina pentru totdeauna.

Există în orice iubire intalnirea a doua iubiri care se cauta, se descopera, se amplifica, se pierd sau se completează pentru a crea, dincolo de intalnire, o durata, o vitalitate, un plus al existentei. © CCC

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare, care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie în jurul pieptului, în jurul tâmplelor, mereu fragedă, mereu unduitoare?   De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă ca firul de iarbă ce taie în două luna văratecă, azvârlind-o în ape, despărţită de ea însăşi ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...   De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic, soare căprui răsărindu-mi peste umăr, trăgând după el un cer de miresme cu nouri subţiri fără umbră?   De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat, care-n loc de sunete goneşte-n jurul inimii mele o herghelie de mânji cu coame rebele?   De ce te-oi fi iubind atâta, iubire, vârtej de-anotimpuri colorând un cer (totdeauna altul, totdeauna aproape) ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger. (Cântec fără răspuns)

Niciodată nu mi-am destăinuit iubirea prin viu grai, dar dacă privirile pot vorbi, atunci şi cel mai idiot dintre idioţi ar fi putut ghici că eram îndrăgostita de el până peste cap. (La rascruce de vanturi)

Ceea ce credem a fi iubirea noastra, gelozia noastra, nu-i una si aceeasi pasiune continua, indivizibila. Ele sunt alcatuite dintr-o infinitate de iubiri succesive, de gelozii diferite si efemere, dar care, prin multitudinea lor neintrerupta, lasa impresia continuitatii, iluzia unitatii.

Bărbatul simte iubirea mai ales ca pe o puternică dorință de-a fi iubit, în timp ce pentru femeie esențialul este să-și simtă propria sa iubire, fluxul cald care iradiază din ființa ei către cel iubit, împingând-o către acesta. (Schema Salomeei)

Ce a fost el, pentru mine, în ultima etapă a vieţii noastre? Preşedintele (Uniunii Scriitorilor). Un preşedinte bun pentru obşte şi care pentru mine n-a existat în nici un fel şi eu n-am existat pentru el. […] Cine a fost acest om extraordinar, bestial, uman, laş pînă la ultima degradare, puternic, gîlgîitor, de o vitalitate ce părea veşnică, acest bărbat pe care l-am iubit cu patimă şi cu dorinţa de a muri la despărţire, şi cu dorinţa chinuitoare de a avea un copil de la el, un bărbat pe care l-am purtat în sînge toată tinereţea mea, cînd am fost şi cînd n-am fost cu el, pe care l-am urît, pe care l-am dispreţuit, admirat… (Însemnările mele, 1974) Anul 1932 este anul în care, în Însemnări, apare pasiunea poetei pentru cunoscutul gazetar şi scriitor de stînga Zaharia Stancu. Tînăra de 18 ani, care colabora la revista Azi, editată de Zaharia Stancu, este prinsă în jocurile dragostei cu un bărbat mult mai experimentat, cu 12 ani mai în vîrstă, pentru care, probabil, episodul era încă o aventură. Deşi autoarea nu este naivă şi notează, pe 20 septembrie 1932: „Ce-o să se întîmple între mine şi S.? […] Prietenia noastră, ca să-i spunem aşa, nu poate duce la nimic. Nu numai atît. Presimt că ruptura o să vină curînd şi violent“, raporturile cu Stancu vor evolua furtunos, pe durata mai multor ani, într-un amestec de zbucium dramatic şi dorinţă de răzbunare.

Dragostea răsărise în calea noastră, aşa cum din pământ răsare într-o ulicioară un ucigaş — ne lovi pe amândoi deodată! Astfel loveşte fulgerul, şi tot aşa pumnalul! De altminteri, ea, mai târziu, susţinea că lucrurile nu stau aşa, că ne iubeam de mult, de când lumea, fără să ne cunoaştem, fără să ne fi văzut vreodată… (Maestrul și Margareta)

Iubirea este un remarcabil falsificator de bani, care mereu transformă nu doar mărunţişul în aur, ci, de multe ori, şi aurul în aramă.

Şi unde există începutul eternităţii sau sfârşitul Lui Dumnezeu în iubire?

Să-mi pară rău? Să-mi pară rău că-n viaţa asta, făcută-n mare parte din rutină, mi-a fost dat să trăiesc ceva adevărat şi-atât de frumos? Dacă mâine aş lua viaţa de la capăt şi cineva m-ar pune să aleg, înfăţişându-mi de la început şi suferinţa cu care-aş plăti bucuria, eu tot te-aş alege!

Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti - covarsitoare uneori -, invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat.

Sa iubim nebuneste tot ce straluceste pe acest pamant, fiindca alta viata nu ne este cunoscuta.

Singurii ochi frumosi sunt aceia care te privesc cu tandrete. (traducere CCC - Copyright ©2012)

Este imposibil sa iubesti a doua oara ceea ce intr-adevar ai incetat sa iubesti. © CCC

Doar te-am văzut și-ndată m-am și aprins la față Cătând o cunoștință-n privirile-ți străine; Împuprurarea ta s-a și răsfrânt în mine Ca roza care pieptu-și deschide-n dimineață. Doar ai cântat - și plânsul un văl mi-a pus privirii Căci inima-mi fusese de glasul tău mișcată; Mi se părea că îngerii l-au chemat, să bată Pe-al cerului cadran, secunda mântuirii. Iubito! Ochii tăi, deschis să recunoscă De-am să te mișc vreodată cu vorba sau privirea; Nu-mi pasă: oameni, soartă, de-au să se-mpotrivească, Nici de-mi va fi iubirea doar un himeric vis Și dacă mâna-ți altuia au s-o dăruiască, Să recunoști că mie mi-e sufletul tău scris. (Laurei) (Traducere de Miron Radu Paraschivescu)

Arta de a guverna e in Romania sinonima cu arta de a amagi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice.

Cei care se iubesc mai intai cu cea mai naprasnica patima contribuie in curand, fiecare in parte, la slabirea iubirii si apoi la stingerea ei. Care, dintre un barbat si o femeie, e mai vinovat de ruptura aceasta nu e lucru lesne de hotarat. Femeile invinuiesc pe barbati ca sunt nestatornici, iar barbatii spun ca femeile sunt usuratice. (Caracterele - Despre inima)

Ce viu e-al firii

Chip luminos!

Ce mândru soare,

Ce plai voios!

E-n floare-acum

Orice vlăstar,

Şi glasuri mii

Pe crengi răsar.

De-avânt şi cânt

Tot omu-i plin.

O, câmp, o, cer!

O, râs senin!

O, tu, iubire,

Dalbă splendoare,

Ca-n zori un abur

Pe munţi în zare!

Tu-nfiorezi

Proaspăta glie

Şi-al firii imbold,

Iar lumea re-nvie.

O, dulce fată,

Ce dragă-mi eşti!

Ce calzi ţi-s ochii!

Cât mă iubeşti!

Precum ciocîrliei

Cântare şi-azur,

Iar florii o boltă

Cu aerul pur,

Aşa-mi eşti tu dragă,

Şi-o flacără sunt!

Tu, ce duh tânăr,

Extaz şi avânt

Spre vers şi dansuri

Îmi dăruieşti,

Fii pururi ferice,

Precum mă iubeşti!

(Cântec de mai)

(Traducere Teodor Boşca)