Când iubeşti, eşti tânăr totdeauna,
treci cu fruntea sus, încrezător,
iei în braţe şi opreşti furtuna,
duci pe umeri visul tuturor.
Când iubeşti, eşti bun, eşti-nalt, eşti tare.
Aperi cu putere orice legi:
nu faci răni, te-apleci la fiecare.
Rupi din tine suflet şi le legi.
Când iubeşti, ţii căile măsurii.
Peste toate treci fără dureri.
Nu ascunzi, nu jefuieşti ca furii,
dai orice, fără nimic să ceri.
Când iubeşti, oricărui i te dărui,
dai în lături toate şi le poţi…
doar cu vorba şi cu gândul nărui
și te-arunci în luptă pentru toţi.
M-am gandit ca poate aceasta destramare dulce, aceasta incatusare placuta, pana la durere, aceste aripi care imi cresteau trebuie sa fie ceea ce oamenii mari inteleg prin cuvantul "iubire", si o clipa mi s-a parut ca viata e numai mangaiere, cantec, iubire...
Cel ce este indragostit nebuneste devine, in mod inevitabil, orb la defectele fiintei iubite, deși, in general, ii revine vederea la opt zile dupa nunta.
© CCC
Tăcerea este cel mai adânc strigăt al inimii.
Iubirea este pentru oameni si zei o mareata si minunata divinitate.
Iubirea este precum tufa de trandafiri salbatici. Prietenia, precum un copac sfant.
Iubirea are harul unei certitudini.
(Visul lui Bruno)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.