Citate despre Iubire

De mult negru mă albisem De mult soare mă-nnoptasem De mult viu mă mult murisem Din visare mă aflasem Vino tu cu tine toată Ca să-ntruchipăm o roată Vino tu fără de tine Ca să fiu cu mine, mine O răsai, răsai, răsai Pe infernul meu, un rai O rămâi, rămâi, rămâi Palma bate-mi-o în cui Pe crucea de carne Când lumea adoarme. (Dezâmblânzirea)

Nu exista sase sau sapte minuni ale lumii. Exista doar una singura: iubirea. © CCC

Mi-e teama de tine cand esti langa mine; te iubesc cand esti departe de mine; fuga ta ma atrage, cantarile tale ma opresc locului: sufar, dar pentru tine, ce n-as suferi eu bucuros!

A iubi o alta fiinta umana: poate cea mai dificila dintre sarcinile noastre, testul suprem, infaptuirea fata de care orice alta infaptuire este doar o pregatire.

A dori desavarsirea tuturor este cea mai inalta treapta a iubirii.

Daca as fi avut o floare pentru fiecare moment in care m-am gandit la tine, as putea sa ma plimb prin propria mea gradina pentru totdeauna.

De ce întreaga-mi iubire se-ntoarce dintr-odată când mă simt trist și când te simt departe? (Douăzeci de poeme de dragoste și un cântec de deznădejde)

E spre cinstea firii omeneşti că acolo unde egoismul ei nu este pus în joc, ea este gata mai degrabă să iubească decât să urască. Prin­tr­-un proces treptat şi domol, însăşi ura ajunge să se transforme în iubire dacă schimbarea nu este împiedicată printr­o nouă şi neîntreruptă stârnire a duşmăniei iniţiale. (Litera stacojie)

Mireasă dulce, Te-ador când plângi, Cum roua curge Pe flori adânci!   Cu-o primavară Ce-i bun s-a scurs, Dar roze-apară Pe-al Vremii curs!   Bălaia, bruna De-ales e greu? Plăcerea-ntruna E-al lumii Zeu.

O, castă Sappho cu ghirlande de violete-n păr, O, fecioară cu zâmbet dulce! Aș vrea să-ți spun ce este în inima mea, Dar nu-ndrăznesc căci nu vreau să te amăgesc. (Pentru Sappho) (traducere CCC - Copyright © 2021)

Nu te opri acolo unde nu poţi iubi.

Există două feluri de statornicie în iubire: unul provine din faptul că găsim necontenit, în persoana pe care o iubim, noi temeiuri de a o iubi, și altul din faptul că ne facem o cinste din a fi statornici.

Trecem adeseori de la iubire la ambiție, dar nu ne întoarcem de la ambiție la iubire.

Intre oamenii care se afla necontenit impreuna, ura si si iubirea se intetesc mereu; se gasesc in orice clipa motive de a se uri, de a se iubi tot mai mult.

Cand simpatizam puternic pe cineva, cream de obicei un tip ideal, pe care-l purtam in suflet si pe care persoana iubita trebuie sa-l imbrace, sa si-l apropie in totalitate. Si toate gesturile sale le asimilam acestui tip ideal. Daca din cand in cand suntem contrazisi, intrebuintam o intreaga sofistica pentru a ne demonstra noua insine identitatea intre persoana iubita si tipul nostru mental. Cu cat diferenta e mai mare, cu atat imaginatia noastra trebuie sa lucreze mai mult; cu cat obiectul e mai inferior, cu atat contributia noastra imaginativa e mai intensa, fiindca trebuie sa-l creeze aproape din nou.

Iubirea e cea care canta acum; vechiul cantec dulce al iubirii. (Ulise)  

Trei ani! Statisticile, biochimia, propriul meu caz: toate arată că durata dragostei rămâne mereu aceeaşi. Tulburătoare coincidenţă. De ce trei ani şi nu doi sau patru sau şase sute? După mintea mea, asta confirmă existenţa celor trei etape pe care le-au evidenţiat atât de des Stendhal, Barthes şi Barbara Cartland: Pasiune - Tandreţe - Plictiseală, ciclu cu trei faze ce durează, fiecare, un an - triunghi la fel de sacru ca şi Sfânta Treime. În primul an, cumperi mobila, în al doilea an, muţi mobila, în al treilea an, împarţi mobila. (Dragostea durează trei ani)

...O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie. Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei.

Când iubești cu adevărat, iubești până și slăbiciunile obiectului iubit. (Prada neantului) © CC

Daca iti place o floare, nu o culege. Pentru ca, daca o culegi, ea moare si inceteaza sa mai fie ceea ce iti place. Deci, daca iti place o floare, las-o sa traiasca. Iubirea nu inseamna posesiune. Iubirea inseamna apreciere. © CCC