În zilele acestea de primăvară, chipul Olesiei nu-mi ieșea din minte. Când eram singur, îmi plăcea să mă întind în pat, să strâng tare pleoapele, ca să-mi adun mai bine gândurile şi să chem mereu în faţa ochilor chipul ei când aspru, când viclean, cu zâmbetul luminos și gingaș, trupul ei tineresc, crescut în libertatea bătrânei păduri, tot atât de zvelt şi de viguros ca brazii cei tineri, glasul ei proaspăt, câteodată neaşteptat de adânc și de catifelat… „În toate mişcările, în toate vorbele ei se simte o nuanţă de nobleţe, îmi ziceam (desigur în sensul cel mai bun al acestui cuvânt destul de banal), un fel de cumpătare plină, de graţie înnăscută…” Mă atrăgeau la Olesia şi o oarecare aureolă de mister din jurul ei, şi renumele de vrăjitoare, şi viaţa lor în desiș, în mijlocul mlaştinii, dar, mai ales, încrederea plină de mândrie în proprille sale forţe, pe care o întrezărisem, din puţinele ei cuvinte.
(Olesia, cap. IV)
Cu fiecare femeie nouă de care este atras un bărbat, pare să apară o lărgire a perspectivei sau, dacă doriți, o dobândire a unui nou teritoriu. O mișcare a sprâncenelor, un ton al vocii, un gest ciudat caracteristic – toate aceste lucruri și tocmai aceste lucruri fac să apară pasiunea iubirii.
(Un bun soldat. Povestea unei pasiuni)
© CCC
În dragoste, oamenii sunt atraşi mai mult de defectele plăcute decât de calităţile esenţiale.
© CCC
Singurul lucru care contează este să ai farmec și expresie [facială]. Apoi vine acea îndoială groaznică asupra propriului nostru magnetism. Dacă nu suntem atractivi, este posibil să nu fim nici irezistibili? Deci va trebui să trecem printr-o viaţă care nu aparţine nici frumosului triumfător, nici urâtului triumfător?
© CCC
Uite, o să fac o comparație foarte banală. De ce multe femei își iau drept amanţi bărbați care nu valorează cât soţii lor?… Pentru că cel mai mare farmec al iubirii este atracția ademenitoare a fructului interzis.
(Misterele Parisului)
© CCC
Tu eşti cea nouă, atrasă către mine?
Ca să încep, te previn că, în mod sigur,
sunt foarte diferit de ceea ce presupui;
Oare crezi că vei găsi în mine iubitul tău?
Crezi că e uşor să mă faci să devin iubitul tău?
Crezi că prietenia mea îți va da deplină satisfacţie?
Crezi că sunt statornic şi credincios?
Nu vezi nimic altceva decât această înfăţisare,
acest calm şi răbdător mod al meu de a fi?
Crezi că te îndrepţi, pe un teren solid, către
un adevărat ecou?
O, visătoareo, nu te-ai gândit că
aş putea fi o Fata Morgana, o iluzie?
(Tu eşti cea nouă?)
Trad. Mihnea Gheorghiu
Cele mai convingătoare argumente pe care trebuie să le avem în vedere mereu să fie acestea două: primul constă în faptul că lucrurile însele nu atrag sufletul, ele se găsesc în afara lui, iar înclinaţiile noastre se petrec exclusiv din pricina închipuirii noastre lăuntrice. Iar al doilea e acela că tot ceea ce vezi se schimbă atât de repede, încât încetează pe loc să existe. La câte schimbări nu eşti tu însuţi martor – să te gândeşti în permanenţă la asta. Lumea e schimbare, viaţa e senzaţie.
Pastreaza o imagine a ta destul de mult timp si de constant in ochiul mintii, si vei fi atras catre ea.