Citate de Marcus Aurelius

Oamenii trăiesc unul pentru altul ca să se înveţe unul pe altul sau să se împace unul cu altul.

Orice ţi s-ar întâmpla, aceasta îţi este predestinat. Iar îmbinarea cauzelor este de la bun început legată de existenţa ta în împrejurările date.

Sa nu crezi ca ce n-ai fost in stare sa faci este o imposibilitate pentru oricine. Din contra, tot ce-a fost in stare sa faca cineva vreodata sta si in putinta ta.

Cele mai convingătoare argumente pe care trebuie să le avem în vedere mereu să fie acestea două: primul constă în faptul că lucrurile însele nu atrag sufletul, ele se găsesc în afara lui, iar înclinaţiile noastre se petrec exclusiv din pricina închipuirii noastre lăuntrice. Iar al doilea e acela că tot ceea ce vezi se schimbă atât de repede, încât încetează pe loc să existe. La câte schimbări nu eşti tu însuţi martor - să te gândeşti în permanenţă la asta. Lumea e schimbare, viaţa e senzaţie.

Nu te lăsa atras de rafinamentul sofistic, nu scrie lucrări sofisticate.

Nu te grăbi să fii de acord cu cel guraliv.

Fă tot ce-ţi cere natura în momentul de faţă, nu spera să instaurezi republica lui Platon, fii mulţumit dacă te mişti înainte măcar cu un pas şi nu socoti asta un succes neînsemnat. Căci cine poate să schimbe felul de a gândi al oamenilor? Şi ce poate fi fără o astfel de schimbare, în afară de sclavie, vaiete şi supunere prefăcută?

Oamenii sunt facuti unii pentru altii; cauta deci sa-i indrepti sau indura-i asa cum sunt.

Nu te mulţumi cu o examinare superficială.

Orice faci şi orice spui şi gândeşti trebuie făcut astfel ca şi cum fiecare clipă ar fi ultima. Viaţa cea mai lungă nu se deosebeşte cu nimic de cea mai scurtă. Fiindcă prezentul e acelaşi pentru toţi şi, prin urmare, aceleaşi sunt şi pierderile, şi toate se reduc, una peste alta, la clipă. Nimeni nu poate pierde nici trecutul, nici viitorul. Fiindcă cine îmi poate lua ceea ce nu am?

Trebuie o dată pentru totdeauna să pui capăt discuţiilor despre cum trebuie să fie omul bun şi, pur şi simplu... să devii astfel.

Păstrează necontenit în minte tot ceea ce există acum în măsura în care a existat şi odinioară; şi păstrează în minte că toate acestea vor fi şi în viitor, şi imaginează-ţi aceleaşi drame şi privelişti pe care le-ai aflat din propria experienţă sau din istoriile despre vremurile trecute, ca de pildă: întreaga curte a lui Adrian, întreaga curte a lui Antoniu, întreaga curte a lui Filip, a lui Alexandru, a lui Cressus. Fiindcă acestea au fost unul şi acelaşi lucru, doar persoanele din scenă erau altele.

Meditează mai des la legăturile dintre toate lucrurile şi la relaţiile reciproce dintre ele. Fiindcă toate sunt strâns legate între ele şi de aceea colaborează unele cu altele, urmând unul altuia într-o ordine anume. Aceasta se explică prin permanenţa mişcării, prin armonia comună şi unitatea celor ce sunt.

Şi astfel, petrece-ţi această clipă, şi anume viaţa ta, în armonie cu natura, şi pe urmă desparte-te de viaţă la fel de uşor ca o prună coaptă de ram: lăudând natura şi exprimându-ţi recunoştinţa faţă de pomul care ţi-a dat viată.

Nu te preocupa de parerea ce se formeaza in jurul tau; indreapta-ti gandul catre scopul pentru care ai fost creat.

Priveşte în profunzime şi fie ca să nu-ţi scape din vedere nici calitatea oricărui lucru, nici preţul său.

Retrage-te in tine insuti: practica deseori aceasta reculegere sufleteasca; vei deveni un om nou.

Viata unui om este ceea ce gandurile lui o fac sa fie.

Imaginează-ţi că ai murit deja, că ai trăit doar până în clipa de faţă, iar vremea care ţi-a mai rămas din viaţă, trăieşte-o în conformitate cu natura. Priveşte la cele trecute: câte schimbări au suferit statele! Poţi prevedea şi viitorul. Fiindcă el este la fel şi nu iese din ritmul celor care se petrec şi în clipa de faţă. De aceea, nu are importanţă dacă observi viaţa omenească vreme de patruzeci de ani sau de zece mii de ani. Ce ai de văzut nou?

Imi fac datoria mea, de toate celelalte nu-mi pasa.