Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii!
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Însetaţi după plăceri!
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut.
(Trenul vieții)
Pentru a ma elibera de ceea ce traiesc, traiesc.
© CCC
Dacă traiesti suficient de mult, iti dai seama ca fiecare victorie se transforma, intr-o zi, intr-o infrangere.
(Toti oamenii sunt muritori)
© CCC
Să mergi, să respiri, să zbori, să plutești,
Să câștigi totul în timp ce dăruiești,
Să cutreieri drumurile din ținuturi îndepărtate,
A călători înseamnă a trăi.
(Povestea vieții mele: o autobiografie)
© CCC
Mama m-a adus pe lume în Veneția pe 2 aprilie, în ziua de Paște, 1725. Cu o zi înainte, a avut o mare poftă de raci. Și mie îmi plac foarte mult. La botezul meu am fost numit Jacques Jérôme. Am fost un copil prostuț până la opt ani și jumătate. După o hemoragie de trei luni, am fost trimis la Padova, unde, vindecat de stupiditate, m-am dedicat studiilor, iar la vârsta de șaisprezece ani am fost făcut doctor și am primit haina preoțească pentru a merge să-mi fac avere la Roma.
(Autoportretul unui venețian)
© CCC
Oamenii își transmit viața unii altora, așa cum alergătorii își transmit torța.
© CCC
Învățăm să trăim când viața este pe sfârșite.
(Eseuri)
Bucura-te de viata fara sa o compari cu cea a aproapelui.
…nu maine, ci astazi sa traiesti,
de viata sa te bucuri cat timp in viata esti.
Sa poti inca sa privesti
Sa poti inca sa asculti
Si, mai ales, sa poti sa canti
Cat de frumoasa este viata.
(Viata este frumoasa)
© CCC
Nu-ntelegi ca merita sa traiesti pentru ca sa vezi cum cad frunzele si apoi cum cresc mugurii, pentru o zi in care e soare, pentru alta in care ploua?...
Niciodata nu stii ce inseamna viata, pana cand nu mori.
E ciudat! Omul se revolta impotriva raului pe care il primeste dinafara, de la altii, si pe care nu-l poate inlatura; dar nu se lupta impotriva raului care zace intr-insul, cu toate ca este in putinta sa de a o face.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.