Citate de Hubert Reeves

Nu poti uita ca timpul trece decat intrebuintandu-l.

Doi plus doi făceau patru pe vremea dinozaurilor? (Banca timpului care trece. Meditații cosmice) © CCC

Viața însăși se schimbă atât de repede. Astăzi este atât de greu să faci predicții despre cum vor fi lucrurile peste zece ani. (Contact, enciclopedia creației (emisiune la TV canadiană) © CCC

Mama m-a adus pe lume în Veneția pe 2 aprilie, în ziua de Paște, 1725. Cu o zi înainte, a avut o mare poftă de raci. Și mie îmi plac foarte mult. La botezul meu am fost numit Jacques Jérôme. Am fost un copil prostuț până la opt ani și jumătate. După o hemoragie de trei luni, am fost trimis la Padova, unde, vindecat de stupiditate, m-am dedicat studiilor, iar la vârsta de șaisprezece ani am fost făcut doctor și am primit haina preoțească pentru a merge să-mi fac avere la Roma. (Autoportretul unui venețian) © CCC

Viata trebuie sa fie o bucurie si nu o suferinta. © CCC

…Pentru mine, timpul n-a curs, nu l-am simţit. Viaţa mea a fost atît de activă şi atît de plină, încît un an în plus sau în minus nu s-a făcut simţit cu efecte fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente. Poate am evoluat din punct de vedere spiritual fără să-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simţit curgerea timpului. Pentru mine, aceşti 84 de ani au fost un fel de dar ceresc pentru ca eu să înţeleg mai multe lucruri pe care tinereţea, poate, nu le înţelege, iar maturitatea le ignoră, vrut sau nevrut. Am avut şansa să ajung pînă aici şi să privesc cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Vîrsta asta lungă mi-a fost de folos pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflăm într-un moment de gravă înţelegere a sensului vieţii. Fiecare nu priveşte la cel de alături, nu îl interesează decît lucrurile materiale, iar restul este uitat. Fiecare an care mi se dădea îl socoteam ca un dar în plus de la Dumnezeu. Socoteam în tinereţe că am să trăiesc cam 60 de ani, n-am să ajung pînă la 70. Am avut întotdeauna obsesia morţii iminente. Cu fiecare an care trecea, încercam să adaug ceva la mine, la persoana interioară, căci persoana exterioară nu mă interesa. Cînd eram în viaţa publică, fiecare an însemna încă o posibilitate de a răspîndi cultura, de a forma cultura, de a răspîndi ceva din traseul fiinţei mele. […] Bătrîneţea nu este o povară. Acum, pentru mine nu există moarte, există «trecere dincolo»…

Trebuie să înțelegi întreaga viață, nu doar o parte a ei. De aceea trebuie să citești, de aceea trebuie să privești cerul, de aceea trebuie să cânți, să dansezi și să scrii poezii, să suferi și să înțelegi, pentru că toate acestea sunt viața. (Gândește-te la aceste lucruri) © CCC

Intereseaza-te de viata. Acest spectacol este destul de mare pentru a umple toate sufletele. Dar trebuie munca si forta.

Viaţă şi roman: viaţa nimănui nu este un roman. Viaţa noastră, a oricăruia, este alcătuită din nenumărate tan­genţe la nenumărate romane.

Viata noastra constienta nu este decat o coaja de nuca plutind pe oceanul inconstientului nostru.

Ce viață minunată am avut! Mi-aș fi dorit doar să-mi fi dat seama mai devreme. © CCC

Viata ta de fiecare zi este templul si religia ta.

Poți trăi o sută de ani dacă renunți la toate lucrurile care te fac să-ți dorești să trăiești o sută de ani.

Învățăm să trăim când viața este pe sfârșite. (Eseuri)

Treburile casnice nu m-au deranjat niciodată... ceea ce m-a deranjat, mai târziu, a fost faptul că era de așteptat ca aceasta să fie viața ta... când ești casnică, ești constant întreruptă. Nu ai spațiu în viața ta. © CCC

Traita, viata fuge, descrie zig-zaguri si curbe, de care insul nu e intotdeauna informat si riguros raspunzator.

Turpe est beatam vitam in auro et argento reponere Este rusinos sa-ti pui fericirea vietii numai in aur si argint.

Lungul drum către umanizarea umanității este luminat de trei lumini: dorința de a înțelege lumea (știința), de a o înfrumuseța (arta) și de a ajuta ființele vii să trăiască (empatia). © CCC

În timp ce toți oamenii au aproximativ aceeași speranță de viață, speranța de viață a stelelor variază la fel de mult ca de la cea a unui fluture până la cea a unui elefant. (O stea numită Soare) © CCC

Omul, in inima caruia s-a inradacinat atat de adanc dra­gostea pentru viata, face tot ce-i cu putinta ca sa-si pastreze viata, atat de grea uneori si atat de scumpa intot­deauna.