Poate că n-am trăit în propriul meu corp; poate că am trăit viața altora... Viața mea este o viață făcută din toate viețile: viețile poetului.
(Mărturisesc că am trăit, 1974)
A pretinde ca zeii au vrut sa faureasca lumea, cu toate minunatiile ei, pentru oameni, ce lucru lipsit de ratiune. Caci ce beneficiu ar fi putut spera din partea recunostintei noastre, niste fiinte care se bucura de o eterna beatitudine, pentru a intreprinde cel mai mic lucru in favoarea noastra.
Ceea ce ne poate intrista este faptul ca forma cea mai bogata, viata cea mai frumoasa au in istorie un apus al lor, ca aici ratacim intre ruinele a ce a fost excelent - insa din moarte invie o vointa noua.
În momentul când îţi pierzi raţiunea de a mai exista, trebuie să-ţi faci o filosofie de viaţă în care să consideri că mai ai de ce să trăieşti. […] Am simţit că mai sunt folositoare la ceva. Altminteri, este foarte greu când pierzi tot ce înseamnă reper în viaţa ta.
Ad utilitatem vitae omnia consilia factaque nostra dirigenda sunt.
Toate planurile si faptele noastre trebuie sa fie orientate spre binele vietii.
(Tacitus, Dialogus de oratoribus)