Timp de câteva mii de ani, Pământul a fost populat exclusiv de animale minuscule, microscopice, invizibile cu ochiul liber. Acestea trăiesc din abundență în ape stagnante. Sunt minuscule la scara noastră. La scară atomică, sunt structuri gigantice; numărul de atomi din fiecare se ridică la mii de miliarde, carbon, azot, oxigen, hidrogen, generați în stele acum moarte. Aceste structuri vii, delicate, sunt mai mult decât suma moleculelor care le alcătuiesc. Au dobândit o proprietate care nu există în lumea nucleonilor și a atomilor: pot muri. Existența lor nu este asigurată automat de ansamblul forțelor fizice care le leagă. Pentru a trăi, ele trebuie să facă schimb constant de particule cu lumea exterioară. Atomii și fotonii care intră și ies din membranele lor au rolul de a le menține într-o stare de dezechilibru față de mediul înconjurător. Când această circulație încetează, se va reveni la starea de echilibru. Și vor fi moarte…
(Praf de stele)
© CCC
Viaţa e plină de infinite absurdităţi, care, fără jenă, nici măcar nu au nevoie să pară verosimile; pentru că sunt adevărate.
(Șase personaje în căutarea unui autor)
Viata omeneasca e aproape ca fierul. Daca o intrebuintezi se uzeaza; daca n-o intrebuintezi, o distruge totusi rugina.
Ce este viata?...O succesiune infinita de forme… un conglomerat de aspiratii care se prabusesc intr-un antagonism universal si etern.
Trei sferturi din viata ni le petrecem voind, dar nesavarsind, fara sa vrem.
Ce viață minunată am avut! Mi-aș fi dorit doar să-mi fi dat seama mai devreme.
© CCC
Viaţa. A se agita bine înainte de utilizare.
© CCC
Asta e ceea ce te face viu. Să iubeşti în ciuda tuturor lucrurilor. Fără să aştepţi nimic în schimb.
(Dragostea mea, viața mea)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.