Ne aflăm în situația primilor creștini care se întrebau ce a făcut Dumnezeu înainte de a crea lumea. Răspunsul popular era: „Pregătea iadul pentru cei care pun această întrebare!”… Sfântul Augustin nu a fost de acord. El văzuse clar dificultatea unei astfel de întrebări. Ea presupunea că timpul exista «înainte» de creație. El a răspuns că creația nu a fost doar cea a materiei, ci și cea a timpului!”
(Cea mai frumoasă poveste din lume)
© CCC
A fost nevoie de mai puțin de o oră pentru a crea atomii, de câteva sute de milioane de ani pentru a crea stelele și planetele, dar de cinci miliarde de ani pentru a crea omul!
(Crearea Universului)
© CCC
Scria dintr-un joc mecanic, ca să reflecteze în singurătate asupra propriilor lui greşeli, se iluziona că nu „creează”, deoarece creaţia, chiar dacă duce la eroare, are loc întotdeauna din iubire pentru cineva care nu suntem noi înşine.
(Pendulul lui Foucault)
Să ai capacitatea de a te retrage în tine însuți și de a uita totul în jurul tău atunci când creezi. Ceea ce cred că este singura cerință pentru a putea scoate la iveală ceva frumos. Totul este – un mister.
© CCC
Fericirea scriitorului constă în voluptatea actului creator, dar şi în suma acelor drame care îl ocolesc datorită stilului de viaţă contemplativ. A privi şi a scrie în loc de a mânui spada.
(Voluptatea de a scrie)
Ne amintim că Empedocle spunea că Iubirea strânge laolaltă părţile formând corpuri întregi. Şi Anaxagoras îşi imagina un fel de forţă care, ca să spunem aşa, asigură ordinea şi creează oamenii, animalele, copacii şi florile. Această forţă el o numea spirit sau raţiune.
(Lumea Sofiei)
Creaţia înseamnă suflet. Dacă cineva m-ar întreba în ce constă sensul vieţii, i-aş răspunde fără să ezit: – În căutarea creatoare. A te apropia de ea înseamnă a te întâlni cu propriul tău suflet.
Creaţia e o chemare, un strigăt de luptă pe care e mai bine să nu-l auzi, dacă nu eşti în stare să-l urmezi.