Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Umberto Eco


Umberto Eco, 5 ian. 1932 – 19 febr. 2016, născut în Alessandria (Piemonte), Italia, profesor universitar, critic literar, filozof, semiotician, erudit și romancier italian. A trăit 84 de ani.

Recunoscut pentru numeroasele sale eseuri academice despre semiotică (studiul semnelor și simbolurilor), studii de teorie literară, studii de estetică medievală, comunicare în masă, lingvistică și filozofie, este  cunoscut publicului larg pentru lucrările sale de ficțiune și cărțile pentru copii.

Umberto Eco este cunoscut pentru studiile sale de semiotică (semne și simboluri), precum și pentru cele mai bine vândute romane internaționale Il nome della rosa (Numele trandafirului, 1981), deopotrivă roman poliţist și parabolă despre adevăr văzut din perspectivă teologică, filosofică, scolastică, istorică și Il pendolo di Foucault (Pendulul lui Foucault, 1988).

Romanele lui reflectă interesele sale academice, deoarece în ele Eco împletește povești complicate cu filozofia, teologia și ocultismul, punând la îndoială rolul erudiției în istorie.

A urmat studii universitare la Torino, luându-şi licenţa în estetică. După ce a obținut un doctorat de la Universitatea din Torino în 1954, Eco a lucrat ca editor cultural pentru radio-televiziunea italiană și a ținut prelegeri la Universitatea din Torino din 1956 până în 1964. Apoi a predat la Florența, Italia, și Milano, Italia și în cele din urmă, în 1971, a preluat un post de profesor de semiotică la Universitatea din Bologna.

A condus revista VS. Quaderni di studi semiotici. În anii 1960 a fost unul dintre reprezentanţii de frunte ai avangardei culturale italiene, numărîndu-se printre fondatorii revistelor Marcatre şi Quindici. Din 1959 a fost consilier editorial al celebrei edituri Bompiani.

Devenit titular al catedrei de semiotică și director al Școlii Universitare de Științe Umane la Universitatea din Bologna, a fost apoi profesor emerit începând din 2008.

Studiile și cercetările sale inițiale s-au concentrat pe estetică, principala sa lucrare în acest domeniu fiind Opera aperta (Opera deschisă, 1962), în care sugerează că în cea mai mare parte a muzicii moderne, a versurilor simboliste și a literaturii dezordinei controlate (a unor autori precum Franz Kafka și James Joyce) mesajele sunt fundamental ambigue și invită publicul să participe mai activ la procesul interpretativ și creativ.

Din această lucrare, a continuat să exploreze alte domenii ale comunicării și semioticii în volume precum A Theory of Semiotics (1976) și Semiotics and the Philosophy of Language (1984), ambele scrise în limba engleză. Multe dintre scrierile sale prolifice în critică, istorie și comunicare au fost traduse în diverse limbi străine.

A studiat și alte domenii ale comunicării și semioticii, în Tratat de semiotică generală (Tratatto di semiotica generale, 1976), Semiotica și filozofia limbajului (Semiotica e filosofia del linguaggio, 1984), și Limitele interpretării (I limiti dell’ interpretazione, 1990).

Romanul fantastic al lui Eco, Numele trandafirului — o poveste, un mister al crimei care se petrece într-o mănăstire italiană din secolul al XIV-lea, dar, în esență, o chestionare a „adevărului” din perspective teologice, filozofice, academice și istorice — a devenit cel mai bun roman internațional și a cunoscut un imens succes de public, fiind tradus în peste 35 de limbi. O versiune de film, regizată de Jean-Jacques Annaud, a apărut în 1986, cu Sean Connery, Christian Slater şi F. Murray Abraham în rolurile principale.

Dintre cărțile sale s-au remarcat romanele: Numele trandafirului (Il nome della rosa, 1980, ecranizat în 1986) – roman erudit, dar și un bestseller, un mister medieval cu intrigă polițistă, Pendulul lui Foucault (Il pendolo di Foucault, 1988) și Insula din ziua de ieri (L’isola del giorno prima, 1995).

A primit nenumărate premii şi distincţii culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993).

A predat la cele mai faimoase universităţi din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele.

Opere principale:

– romane: Numele trandafirului (Il nome della rosa), 1980, trateaza un mister istoric ce combina semiotica in fictiune cu analiza biblica, Premiul Strega, 1981, Premiul Medicis pentru autori straini, 1982 şi Premiul pentru Cea mai bună carte a anului, adaptat pentru cinematografie, în 1986, sub același titlu, de Jean-Jacques Annaud, avand ca protagonisti pe Sean Connery și Christian Slater; Pendulul lui Foucault (Il pendolo di Foucault), 1988; Insula din ziua de ieri (L’isola del giorno prima), 1994; Baudolino, 2000, Premiul Mediteranean pentru autori straini, 2002; Misterioasa flacara a reginei Loana (La misteria fiamma della regina Loana), 2004; Cimitirul din Praga (Il cimitero di Praga), 2010, ajuns in topurile bestseller-urilor din Italia; Numărul zero (Numero zero), 2015.

– eseuri: Problema estetică la Toma d’Aquino (eseu filosofic din 1970, teza sa de doctorat); Artă și frumusețe în estetica medievală, 1997; Opera deschisa, 1962; Noul Ev Mediu, 1972; Pastise si falsuri, 1996, versiune extinsa a lucrarii Diario minimo, 1963; Structura absentă, Introducere în cercetarea semiotică, 1968; Semnul, istorie și analiză a unui concept, 1971; Un peisaj semiotic. Panorama semiotica, 1979; Războiul falsului, 1985; Beatus din Liebana, 1973; Producția semnelor, 1975; De la Superman la Supraom, 1976;  Lector in fabula sau Cooperarea interpretativă în textele narative, 1979; Apostila în Numele trandafirului, 1983; Semiotica și filosofia limbajului, 1984; Despre biblioteca (conferința din 10 martie 1981, Milano); Insemnari despre semiotica receptarii, 1987; Enigma de la Hanau 1609, 1989; Limitele interpretării, 1990; Cum să călătorești cu un somon, noi pastise si falsuri, 1992; Interpretare și suprainterpretare, 1992; In căutarea limbajului perfect în cultura europeană, 1993; Șase plimbări prin padurea narativa, 1994; Întâlnire, 1996; In ce cred cei care nu cred? 1996; Cinci scrieri morale, 1997; Kant și ornitorincul, 1997; Serendipiditati: Limbaj si iresponsabilitate, 1999, Despre literatură, 2002; Unicornul și Dragonul, neînțelegeri în căutarea universalului, 2003; Istoria frumuseții, 2004; Înapoi, ca racul, 2006; A spune cam acelasi lucru, 2003; Istoria urâtului, 2007; Istoria frumuseții, 2008; In căutarea unei limbi perfecte în istoria culturii europene, 1992; Vertigo. Lista infinita, 2009; De la arbore la labirint, 2011; Confesiunile unui tânăr romancier, 2013; Istoria taramurilor si locurilor legendare, 2013; Cum ne construim dusmanul, 2014; Scrieri despre gândirea medievala, 2015; Cronicile unei societăți lichide, 2016; Cum se face o teza de licenta, 2016;  Recunoașterea fascismului, 2017.

– studii de semiotică, de estetică şi teorie literară: Opera deschisă, 1962; Apocaliptici şi integraţi, 1964; Poeticile lui Joyce, 1966; Structura absentă, 1968; Formele conţinutului, 1971; Tratat de semiotică generală, 1975; Cum se scrie o teză de licenţă, 1977; Lector in fabula, 1979; Semiotica şi filosofia limbajului, 1984 ; Limitele interpretării, 1990 ; Şase plimbări prin pădurea narativă, 1994 ; Interpretare şi suprainterpretare, 1975 ; Despre literatură, 2002).

Citate asemanatoare

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.