Citate de Lucretius

Dupa religiile care declarau ca stiu care este sensul universului, va veni fara indoiala o filozofie pozitiva si neutra, alimentata neincetat de descoperiri stiintifice, mobila prin esenta ei, tranzitorie si plasmuita conform prefacerilor gandirii omenesti.

Doar ți-am spus de atâtea ori că nu-i nimic dacă un bărbat nu crede în Dumnezeu, are îndoieli, ba chiar râde pe socoteala religiei… dar o femeie… O femeie trebuie să fie evlavioasă, să creadă fără să întrebe. În încrederea plină de simplitate și duioșie cu care ea cere ocrotirea lui Dumnezeu găsesc totdeauna ceva mișcător, feminin și frumos. (Olesia, cap. XI)

Am un fond luteran puternic, iar părinții mei mi-au insuflat principii puternice. © CCC

E lesne sa te sprijini pe credinta. Frumos, dar greu e sa stai pe picioarele tale.

Nu-ţi exprima părerile, sentimentele, dispoziţiile. Şterge-ţi personalitatea. Atunci ghidul tău interior, fără să-și mai provoace probleme, te conduce la ceea ce e esenţial în tine: natura universală imperturbabilă. © CCC

Generatiile se inlocuiesc si, asemenea alergatorilor, isi trec din mana in mana torta vietii.

Doctrina chiar conteaza. Dar oricui trebuie sa i se reaminteasca mereu faptul ca a propovadui doctrina nu inseamna a fi corect fata de Domnul. © CCC

Pe masura ce un suflet se afunda in habotnicie, pierde simtul, gustul, nevoia, dragostea de realitate.

Tu, născătoarea ginţii lui Enea, Tu, zeilor ș-al oamenilor farmec, O, Venus, rod de viaţă, care pururi, Sub bolta cea de stele călătoare, Împoporezi câmpiile mănoase Şi marea purtătoare de corăbii; Prin tine doar tot neamul de fiinţe Începe-se şi, scos din întuneric, Prin tine vede-a soarelui lumină. Din calea ta fug nourii, zeiţă, Și vânturile; iscusit, pământul În drumul tău aşterne flori suave Și ţie râde linul mării, ţie, Scăldat în valuri de lumină, cerul Zâmbește blând! Când zori de primăvară S-au revărsat și roditorul zefir, Descătușat, începe iar să bată, Atunce zburătoarele din aer Vestesc întâi sosirea ta, zeiţă […] (Poemul naturii, Invocaţie către Venus) (Traducere, Teodor Naum, filolog și traducător, 1.09.1891, Iași –19.03.1980)

…Brevis hic est fructus homullis; Iam fuerit, neque post umquam revocare licebit.   Bietul de om, scurt este fructul de viaţa-i e dată; Iată, a trecut, n-o poate chema înapoi niciodată. (Lucretius)

Dumnezeu. Inca unul care se crede nemuritor.

Oamenii își transmit viața unii altora, așa cum alergătorii își transmit torța. © CCC

Cum se mai poate crede in acest batran Dumnezeu pe care il fauriseram pe de-a-ntregul dupa chipul si asemanarea noastra intr-o vreme in care universul se reducea la pamant, in jurul caruia totul se invartea.

Religia este o pavaza in calea experientei divine.

…acel Dumnezeu ce lasa pe al nostru pamant sa creasca atata urgie, acela nu poate sa fie nici mare, nici tare, nici sfant.

Ajuta-te, si Dumnezeu te va ajuta.

Tot ce a mai rămas din catolicism, în Franţa, este sunetul clopotelor. © CCC

Dacă rădăcinile Statului nu ar fi fost înfipte adânc în trecutul roman, Statul medieval s-ar fi dizolvat în Biserică și Biserica în Stat și este greu de înțeles cum conceptul modern de separare între conștiința religioasă și Stat s-ar fi putut dezvolta sau chiar s-ar fi putut naște. Acesta este secretul diferenței profunde, chiar mult mai profunde decât se crede, dintre statele creștine și statele musulmane. Islamul oferă nu numai o religie, ci un drept, o politică al cărei echivalent l-am căuta în zadar în Evanghelie. [...] Imposibil să atingi ceva fără a întâlni, fără a risca să jignești dogmele. Și întrucât legea, politica, obiceiurile sunt rudimentare, constituite pentru o societate puțin evoluată, este o sarcină supraomenească să se adapteze societatea musulmană la viața modernă. (Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu) © CCC

Religiile s-au nascut toate din curiozitatea omului fata de univers, nucleul initial e intotdeauna acelasi, adica e constituit de primele si marile explicatii pe care omul le-a putut da fenomenelor naturale; ... ceea ce intelegem sub termenul de religie este una din etapele cercetarii omenesti, etapa afirmatiei deiste, o simpla clipa a efortului stiintific... Omul a ramas victima ipotezelor mistice pe care le schitase pentru a-si explica lumea.

Știința încearcă să înțeleagă lumea; religiile (și filozofiile) și-au asumat, în general, sarcina de a da sens vieții umane. Religia și știința se pot ilumina reciproc, cu condiția ca ambele să rămână în propriile lor sfere. © CCC