Lucretius

Lucrețiu, Titus Lucretius Carus, 99—55 î.e.n., filosof și poet latin. A trăit 44 de ani.

Născut într-o perioadă tulbure din istoria Romei, Lucrețiu a fost martor la lupte politice aprige de la o vârstă foarte fragedă, dând adesea naștere la adevărate masacre. Din aceste experiențe, filozoful a căpătat o mare neîncredere față de putere, lăcomie și alte patimi.

Inspirat în mare măsură de filosofia epicureană, opera sa se concentrează în întregime pe căutarea fericirii pământești.

Considerat uneori precursorul materialismului, a luptat împotriva superstițiilor și a influenței divinităților asupra vieții contemporanilor săi. Lucrețiu a făcut din renunțarea la patimi un precept moral central. Textul său, „De natura rerum”, compus din șase cărți, rămâne o capodoperă a literaturii universale.

Opera sa fundamentală, poemul filosofic “De Rerum Natura” (Despre natura lucrurilor)  este cea mai sistematică expunere a atomismului antic din câte ni s-au păstrat.

În De Rerum Natura, Lucrețiu transpune doctrina epicureică şi o concepţie materialistă asupra lumii, pentru a arăta o cale prin care oamenii să-şi găsească fericirea.

Pe lângă ideile filozofice integrate în poem, poetul recurge la naraţiune şi descriere, pentru a reprezenta episoade din istoria dramatică a umanităţii şi tablouri din natură. De rerum natura este cel mai izbutit poem didactic din literatura latină şi a constituit un model pentru Vergilius, autorul Georgicelor.

Opere principale:

– poemul filosofic “De Rerum Natura” (Despre natura lucrurilor), în şase volume.