Citate despre Incercari

Numai la primejdii grele il vezi pe om! Cand e batut de soarta, numai atunci il poti cunoaste bine, numai atunci el scapa din adancul inimii lui cuvantul adevarului. Numai atunci i se smulge si chipul sau ramane asa cum este.

Nu aflam nici un lucru care la prima infatisare sa nu ne apara ca maret si uimitor, pe care cu timpul sa nu-l privim fara prea multa mirare.

Scurtă este pentru bieții oameni dulceața vieții. © CCC

Generatiile se inlocuiesc si, asemenea alergatorilor, isi trec din mana in mana torta vietii.

N-ai luat invatatura decat de la cei care te-au admirat si au fost ingaduitori fata de tine si de la cei care ti-au facut loc, pentru a-ti putea continua drumul? N-ai luat invatatura si de la aceia care ti-au stat impotriva si s-au asternut de-a curmezisul drumului tau, pentru a te impiedica sa mergi inainte?

Lucrul dorit ne lipseste: tanjim dupa el mai mult decat dupa oricare altul. Ne cade in mana; vrem un altul. Si setea noastra este mereu aceeasi.

Nevoia ne invata repede sa pretuim si lucrurile cele mai umile.

Tu, născătoarea ginţii lui Enea, Tu, zeilor ș-al oamenilor farmec, O, Venus, rod de viaţă, care pururi, Sub bolta cea de stele călătoare, Împoporezi câmpiile mănoase Şi marea purtătoare de corăbii; Prin tine doar tot neamul de fiinţe Începe-se şi, scos din întuneric, Prin tine vede-a soarelui lumină. Din calea ta fug nourii, zeiţă, Și vânturile; iscusit, pământul În drumul tău aşterne flori suave Și ţie râde linul mării, ţie, Scăldat în valuri de lumină, cerul Zâmbește blând! Când zori de primăvară S-au revărsat și roditorul zefir, Descătușat, începe iar să bată, Atunce zburătoarele din aer Vestesc întâi sosirea ta, zeiţă […] (Poemul naturii, Invocaţie către Venus) (Traducere, Teodor Naum, filolog și traducător, 1.09.1891, Iași –19.03.1980)

Cat de usor lovesti mereu un lucru, tot il infrangi si-l birui pan-la urma. Nu vezi cum picatura cea de apa, cazand pe piatra, gaureste piatra?

Suntem mai mult inspaimantati decat apasati de greutati. Ne chinuim mai mult cu inchipuirea decat cu viata adevarata.

Focul intareste intotdeauna ce nu poate distruge.

Numai in fata mortii omul pricepe pretul vietii si numai primejdia ii oteleste sufletul.

Primejdia unui lucru consta cateodata in necunoasterea lui.

Cand nu poti ocoli primejdia, nu-ti ramane decat s-o infrunti curajos.

Omul care incearca sa cucereasca dragostea cuiva prin fapte bune, ajunge sa faca experienta amara a ingratitudinii.

…Brevis hic est fructus homullis; Iam fuerit, neque post umquam revocare licebit.   Bietul de om, scurt este fructul de viaţa-i e dată; Iată, a trecut, n-o poate chema înapoi niciodată. (Lucretius)

Atâta timp cât obiectul pe care ni-l dorim ne lipsește, ni se pare superior tuturor; de îndată ce este al nostru, vrem un altul și setea noastră rămâne aceeași. © CCC

Sufletul sa se deprinda cu nevoile vietii, chiar cand nu duce grija de nimic, si sa se caleasca impotriva loviturilor sortii, chiar cand norocul ii zambeste.

Doar in furtuni se-ncearca un om adevarat.

Odata prinsi intr-o primejdie, oamenii nu se mai tem de ea. Numai necunoscutul inspaimanta. Dar pentru oricine il infrunta, el inceteaza de a mai fi necunoscut.