Citate despre Incercari

De-ar fi să-ți împărtășești odată Tu bogățiile ce ai, Din toate darurile tale, Ți-aș cere-o lacrimă să-mi dai.   Mi-ai da atunci un strop de suflet, Ce din adâncuri îmi răsare, Căci numai din adâncul mării Se pescuiesc mărgăritare... (O lacrimă)

N-am sa pot iesi din aceasta dilema: am oroare de necazuri, dar ele ma biciuiesc, ma fac talentat. Pacea si traiul bun dimpotriva, ma paralizeaza. Asadar, ori sa fii o nulitate, ori sa ai vesnic plictiseli. Trebuie sa alegi. Prefer sa am plictiseli, recunosc.

Tineretul e resortul insufletirii unui neam; termometrul spiritului de jertfa al societatii.

O dragoste uitata e ca un inel aruncat in lac. Cea dintai furtuna care rascoleste adancurile, poate sa-l scoata la suprafata ca intr-o clipa sa-l arunce mai la fund.

Un suflet, in primejdii si-arata vrednicia.

Amintirile, copii bastarzi ai clipelor moarte. Ratacesc in gol si bat noaptea la fereastra noastra. Asa mor visele pe rand…Si noi zambim si ne uitam departe…Si nu stie nimeni ca venim de la ingropaciune.

Ce ciudata impartire pe roluri: in viata, veselia vorbeste, suferinta tace – in arta e invers. Suferinta striga, veselia aproape nu are cuvant.

De multe ori, privind in sufletul tau ti se pare ca stai in fata unei case cu obloanele trase si cu usile incuiate. O mana necunoscuta a scris pe o hartie in colt de poarta: Plecat fara adresa...

Fiecare scrie, nu pentru ca vrea, ci pentru ca nu poate altfel.

O infrangere e numai mijlocul pe care ni-l da soarta ca sa vedem ce ne lipseste inca pentru a invinge.

Poate n-am imbatrani niciodata daca n-am avea un dar blestemat, mostenit din batrani: inima. In ea isi trimite viata sagetile, acolo tintesc toate loviturile. Drumul la inima insa duce prin carne… prin bietul trup...  cum nu s-ar frange, cum nu s-ar slabi, cum n-am imbatrani?

Fereste-te de banalitate. Nu uita ca daca va fi sa te ineci - cel putin nu te ineca intr-un lighean cu apa - arunca-te in ocean...

De multe ori, arta e un sanatoriu in care se vindeca ranile pe care ni le-a dat viata…

Cred numai in constiinta mea, singura in drept sa-mi arate daca am gresit sau nu.

Sufletul nostru e o urna in care inchidem cenusa patimilor stinse.

N-ai luat invatatura decat de la cei care te-au admirat si au fost ingaduitori fata de tine si de la cei care ti-au facut loc, pentru a-ti putea continua drumul? N-ai luat invatatura si de la aceia care ti-au stat impotriva si s-au asternut de-a curmezisul drumului tau, pentru a te impiedica sa mergi inainte?

Dragostea creste in raport direct cu numarul kilometrilor ce fac doi indragostiti ca sa se intalneasca.

O pasiune e primejdioasa numai pana in clipa cand se lasa prinsa in catusele artei. Din acest moment, ea e o fiara domesticita pe care o supunem si o chinuim.

Imi plac in dragoste cei nesatui - ii plang si-i admir. Au ceva din eroismul tragic al indraznetilor care vor sa treaca oceanul inot.

Am crezut de la inceput in specificul national, adica am crezut ca nu se intra in universalitate decat pe poarta ta proprie. Am crezut in dreptul de a trai al valorilor autohtone, ca o completare a principiului de universalitate. Am zis ca a oprima si a suprima o manifestare de parti­cularism local sufletesc inseamna a fura din marele tezaur al universalitatii. De aceea, pe opresorii care stranguleaza popoarele ii socotesc un fel de talhari ai umanitatii. De aceea, eu, recunoscand un specific national in mod natural, am sustinut ca traditia trebuie sa fie osatura unui popor.