Citate despre Incercari

Oamenii dobandesc cunostinte proportional cu curiozitatea lor.

Nu scapi de un lucru, ocolindu-l, ci trecand prin el.

Doar in furtuni se-ncearca un om adevarat.

N-ai luat invatatura decat de la cei care te-au admirat si au fost ingaduitori fata de tine si de la cei care ti-au facut loc, pentru a-ti putea continua drumul? N-ai luat invatatura si de la aceia care ti-au stat impotriva si s-au asternut de-a curmezisul drumului tau, pentru a te impiedica sa mergi inainte?

Privirea este cea mai mare arma a cochetăriei virtuoase. Se poate spune totul cu o privire, și totuși se poate nega intotdeauna semnificatia unei priviri. © CCC

Un dram de pasiune întărește spiritul; prea multă, îl înăbușă. (Viața lui Henry Brulard)

Singura scuza a lui Dumnezeu este ca nu exista.

Amorul propriu se strecoara chiar si in inimile care slujesc drept templu celor mai inalte virtuti.

Mai inainte de orice, vreau sa fiu adevarat.

Suntem mai mult inspaimantati decat apasati de greutati. Ne chinuim mai mult cu inchipuirea decat cu viata adevarata.

Marile caractere sunt intemeiate pe opinii evidente.

Sa iubesti inseamna sa doresti, sa vezi, sa atingi, sa simti, cu toate simturile deodata.

Cu cat inspiri o simpatie mai generala, cu atat inspiri un sentiment mai putin profund.

E o nebunie să urăști toți trandafirii pentru ca un spin te-a înțepat, să abandonezi toate visurile pentru ca unul dintre ele nu s-a împlinit, să renunți la toate încercările pentru ca una a eșuat… E o nebunie să condamni toate prieteniile pentru că cineva te-a tradat, să nu mai crezi în dragoste doar pentru ca cineva a fost infidel, să renunți la toate ocaziile de a fi fericit doar pentru că ceva nu a mers în direcția cea bună. Va exista întotdeauna o altă ocazie, un alt prieten, o altă iubire, o forță nouă. Pentru fiecare sfârșit există întotdeauna un nou început. (Micul Prinț) © CCC Published on: Jul 19, 2014

Fara munca, corabia vietii omenesti n-are echilibru.

Omul care incearca sa cucereasca dragostea cuiva prin fapte bune, ajunge sa faca experienta amara a ingratitudinii.

O infrangere e numai mijlocul pe care ni-l da soarta ca sa vedem ce ne lipseste inca pentru a invinge.

Pecetea marilor pasiuni: imensitatea piedicii ce trebuie invinsa si neagra nesiguranta a faptelor.

Sufletul sa se deprinda cu nevoile vietii, chiar cand nu duce grija de nimic, si sa se caleasca impotriva loviturilor sortii, chiar cand norocul ii zambeste.

Ceea ce îmi place în călătorii este uimirea care te cuprinde la întoarcere. Stendhal, autorul romanelor Roșu și negru și Mănăstirea din Parma avea un asemenea gust pentru călătorii, încât și-a dat numele acestui sindrom: "sindromul Stendhal". Copleșit de vizita sa la Florența, a fost cuprins de amețeală: „la plecarea din [Bazilica] Santa Croce, îmi simțeam bătăile inimii, eram extenuat și mergeam cu teama de a nu cădea.” "Eram într-un fel de extaz, la ideea de a fi în Florența, aproape de marii oameni ale căror morminte le-am văzut. Absorbit în contemplarea frumuseții sublime... Ajunsesem în acel punct al emoției în care se întâlnesc senzațiile cerești date de Artele Plastice și sentimentele pasionale. Plecând de la Santa Croce, aveam palpitații, viața se scursese din mine, mergeam cu teama de a nu cădea." — Roma, Napoli și Florența, 1826, volumul II, p. 102.

***

Sindromul Stendhal, numit și „sindromul Florence”, este un ansamblu de tulburări psihosomatice (bătăi accelerate ale inimii, amețeli, sufocare, chiar halucinații) care apare la unii călători expuși la o operă de artă, care capătă o semnificație anume pentru ei, sau la o abundență de capodopere în același loc și în același timp. Se presupune că apare atunci când indivizii sunt expuși la obiecte sau fenomene de mare frumusețe. Sindromul Stendhal, care este destul de rar, face parte din ceea ce se numește sindromul călătorilor sau călătoria patogenă: călătoria în sine este cea care provoacă tulburări psihice unui subiect fără antecedente. © CCC