Citate despre Ipocrizie

Nu-i primejdios omul care te uraste si se razboieste cu tine; pe el stii de unde sa-l apuci si primejdiile luptei sunt impartasite. Primejdia vine de la omul care te iubeste afara din cale de mult si care la inmormantare iti trimite o coroana de orhidee.

Natura nu se dezminte; chiar si pe drum drept, sarpele tot numai in serpentina merge.

Să ştii că nici o prefăcătorie nu rezistă multă vreme.

Ce putina crezare dau eu sinceritatii sentimentelor pe care le afiseaza oamenii drept cauza a faptelor lor! Indivizii nu actioneaza prin ei insisi, ci dupa situatia in care se afla si care le ofera un anumit cliseu de atitudine conventionala.

Daca tii la adevar cu o hotarare de neclintit, mai curand sau mai tarziu, dusmanii tai vor fi invinsi.

Omul fățarnic are două fețe și nici un obraz.

Nu e sincer cel ce plange ca sa fie consolat, cel ce plange fara martori, plange cu adevarat.

Cea mai subtila viclenie e sa te comporti simplu si firesc.

Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi.

Un dram de pasiune întărește spiritul; prea multă, îl înăbușă. (Viața lui Henry Brulard)

Ceea ce îmi place în călătorii este uimirea care te cuprinde la întoarcere. Stendhal, autorul romanelor Roșu și negru și Mănăstirea din Parma avea un asemenea gust pentru călătorii, încât și-a dat numele acestui sindrom: "sindromul Stendhal". Copleșit de vizita sa la Florența, a fost cuprins de amețeală: „la plecarea din [Bazilica] Santa Croce, îmi simțeam bătăile inimii, eram extenuat și mergeam cu teama de a nu cădea.” "Eram într-un fel de extaz, la ideea de a fi în Florența, aproape de marii oameni ale căror morminte le-am văzut. Absorbit în contemplarea frumuseții sublime... Ajunsesem în acel punct al emoției în care se întâlnesc senzațiile cerești date de Artele Plastice și sentimentele pasionale. Plecând de la Santa Croce, aveam palpitații, viața se scursese din mine, mergeam cu teama de a nu cădea." — Roma, Napoli și Florența, 1826, volumul II, p. 102.

***

Sindromul Stendhal, numit și „sindromul Florence”, este un ansamblu de tulburări psihosomatice (bătăi accelerate ale inimii, amețeli, sufocare, chiar halucinații) care apare la unii călători expuși la o operă de artă, care capătă o semnificație anume pentru ei, sau la o abundență de capodopere în același loc și în același timp. Se presupune că apare atunci când indivizii sunt expuși la obiecte sau fenomene de mare frumusețe. Sindromul Stendhal, care este destul de rar, face parte din ceea ce se numește sindromul călătorilor sau călătoria patogenă: călătoria în sine este cea care provoacă tulburări psihice unui subiect fără antecedente. © CCC

Minciuna este un omagiu adus adevarului, asa cum ipocrizia este un omagiu adus virtutii. © CCC

Un suflet generos vede aproape in toate imprejurarile vietii posibilitatea unei fapte care nici nu-i trece prin minte unui suflet obisnuit. Sunt clipe cand posibilitatea acelei fapte devine vizibila pentru sufletul generos, e chiar in interesul lui s-o savarseasca. Daca n-ar savarsi fapta pe care a intrezarit-o, s-ar dispretui pe sine, ar fi nenorocit. Fiecare isi vede indatoririle pe masura inteligentei sale.

Iubirea e un foc ce se stinge daca flacara ei nu crește. © CCC

Marile caractere sunt intemeiate pe opinii evidente.

Orice om care nu rade de o trasatura ridicola, inseamna ca o impartaseste.

Un roman este o oglindă purtată de-a lungul unui drum principal. (Roșu și negru)

Oamenii sunt toti din fire mult mai flamanzi de laude decat s-ar cuveni…; nenumarati sunt oamenii care inteleg clar ca sunt adesea lingusiti si totusi ii iubesc pe acei ce lingusesc, urand, in schimb, pe ceilalti ce le spun adevarul in fata.

Punere la incercare: Ti se pare ca un om are merite? Pune-i piedici la tot ce nazuieste, la tot ce face. Daca meritul lui e real, va sti sa infranga sau sa ocoleasca piedicile.  

Nimănui nu i-a reuşit până acum să fie atât de viclean, încât să-şi poată ascunde această calitate.