Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina,
Firelor de lămâiţă
Li se uscă rădăcina.
Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul,
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.
Şi cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful șurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.
De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
(Toamnă)
Din perspectiva sistemului solar, revoluţiile noastre au de-abia amplitudinea mişcarii atomilor.
Poate n-am imbatrani niciodata daca n-am avea un dar blestemat, mostenit din batrani: inima. In ea isi trimite viata sagetile, acolo tintesc toate loviturile. Drumul la inima insa duce prin carne… prin bietul trup... cum nu s-ar frange, cum nu s-ar slabi, cum n-am imbatrani?
Adevarata revolutie trebuie cuprinsa in spirite si stari, si nu in cuvinte si formule.
Un patrimoniu literar si artistic este suprema avutie a unui neam.
De multe ori, privind in sufletul tau ti se pare ca stai in fata unei case cu obloanele trase si cu usile incuiate. O mana necunoscuta a scris pe o hartie in colt de poarta: Plecat fara adresa...
De-ar fi să-ți împărtășești odată
Tu bogățiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ți-aș cere-o lacrimă să-mi dai.
Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare...
(O lacrimă)
Fiecare scrie, nu pentru ca vrea, ci pentru ca nu poate altfel.
Dragostea creste in raport direct cu numarul kilometrilor ce fac doi indragostiti ca sa se intalneasca.
Intr-o revolutie, nu mergi niciodata destul de departe decat atunci cand nu stii unde mergi.
Sunt multi care ajunsi la un varf de munte au ameteli si cad; iertati-i pe parveniti.
Amintirile, copii bastarzi ai clipelor moarte. Ratacesc in gol si bat noaptea la fereastra noastra. Asa mor visele pe rand…Si noi zambim si ne uitam departe…Si nu stie nimeni ca venim de la ingropaciune.
Revoluţiile nu au in general ca rezultat imediat decat o deplasare a servitutii.
Les révolutions n'ont généralement pour résultat immédiat qu'un déplacement de servitude.
(Aphorismes du temps présent)
Adevaratele poezii incep acolo unde se incheie pe hartie.
Sufletul nostru e o urna in care inchidem cenusa patimilor stinse.
Viata unui om nu trebuie judecata dupa avanturile cu care a pornit la drum, ci dupa obstacolele pe care societatea le-a pus de-a curmezisul gandurilor lui.
E atat de penibil cand dragostea nu se sfarseste cu un accent frumos; cand capriciul sortii a plasat o nota stridenta inainte de incheierea unei simfonii, te incearca o senzatie amara in fata acestei disonante. Simti o depresiune subtila de ordin moral-artistic. Ti se pare ca intr-o opera de arta a intervenit mana unui nechemat. Destinul, in acest caz, are aparenta unui diletant brutal si nepriceput, a carui contributie a venit sa strice o superioara armonie de ansamblu.
O dragoste apusa e ca un vulcan: niciodata nu poti zice c-a trecut pericolul de a izbucni din nou.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.