That soft autumnal time
Is gone, that sheds upon the naked scene
Charms only known in this our northern clime,
Bright seasons far between.
The woodland foliage now
Is gathered by the wild November blast;
Even the thick leaves upon the oaken bough,
Are fallen, to the last.
The mighty vines that round
The forest trunks their slender branches bind,
Their crimson foliage shaken to the ground,
Swing naked to the wind.
Some living green remains,
By the clear brook that shines along the lawn,
But the sere grass stands white o'er all the plains,
And the bright flowers are gone.
But these, these are thy charms —
Mild airs, and tempered light upon the lea,
And the year holds no time within his arms,
That doth resemble thee.
The sunny noon is thine,
Soft, golden, noiseless as the dead of night,
And hues that in the flushed horizon shine,
At eve and early light.
The year's last, loveliest smile,
Thou com'st to fill with hope the human heart,
And strengthen it to bear the storms awhile,
Till winter's frowns depart.
O'er the wide plains that lie
A desolate scene, the fires of autumn spread,
And on the blue walls of the starry sky,
A strange wild glimmer shed.
Far in a sheltered nook,
I've met, in these calm days, a smiling flower,
A lonely aster, trembling by a brook,
At noon's warm quiet hour.
And something told my mind
That should old age to childhood call me back,
Some sunny days and flowers I still might find
Along life's weary track.
(Indian summer)
Toamna are o armonie și o strălucire pe cerul ei, care nu poate fi auzită sau văzută în timpul verii, ca şi cum n-ar fi putut fi, ca şi cum n-ar fi fost!
© CCC
Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-ațâță
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.
O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.
O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.
E toamnă.
(Amurg de toamnă)
Toamna este o a doua primavara, cand fiecare frunza este o floare.
Mergeam departe, spre podgoriile de la Băiceni, pe o vreme frumoasă de toamnă. Soarele nu ardea, avea o lumină lină de aur, şi vîntul abia-abia adia, ici cu miros tare de pădure, dincolo cu parfumul uscat al miriştilor.
O tăcere de frunze care-și scad glasul de vară învățând șoaptele toamnei.
(Golia)
De multe ori, arta e un sanatoriu in care se vindeca ranile pe care ni le-a dat viata…
Dragostea creste in raport direct cu numarul kilometrilor ce fac doi indragostiti ca sa se intalneasca.
Sufletul nostru e o urna in care inchidem cenusa patimilor stinse.
Cand aspiratii ce au inca putere si tinerete in ele te parasesc dintr-o data intr-o dimineata, cand doruri si ganduri pline de vlaga te lasa pe neasteptate fara sa intelegi de ce, sa stii atunci ca-i toamna in sufletul tau; caci numai toamna cad si frunze verzi de pe ramuri...
Septembrie e o lună de aur, cu soare blând și zile încă senine…
(Forma unui an)
© CCC
Un patrimoniu literar si artistic este suprema avutie a unui neam.
La toamna, imi voi aduna toate durerile și le voi îngropa în gradina mea. Când aprilie va înflori din nou, iar pământul și primăvara isi vor celebra cununia, gradina mea va fi plină de flori minunate și rare.
(Nisipul si spuma)
© CCC Published on: Oct 12, 2012
Frunzele uscate pregatesc tizana toamnei.
© CCC
Toamna: ce mare pictor impresionist!
Imi plac in dragoste cei nesatui - ii plang si-i admir. Au ceva din eroismul tragic al indraznetilor care vor sa treaca oceanul inot.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.