Sa traiesti cu amintirile este o treaba buna pentru batranete, in amurgul vietii, cand ai ispravit ce ai avut de facut. Dar sa incepi cu asta din tinerete, inseamna ca mori cu zile.
O pasiune e primejdioasa numai pana in clipa cand se lasa prinsa in catusele artei. Din acest moment, ea e o fiara domesticita pe care o supunem si o chinuim.
Dragostea creste in raport direct cu numarul kilometrilor ce fac doi indragostiti ca sa se intalneasca.
Despartirile pentru indragostiti nu sunt decat garile in care asteapta proximul tren ...
Oare amintirile nu constituie pentru noi o a doua viață, trăită mai intens decât cea reală?
(Fresce interioare)
Pe orice om il starnesc amintirile primelor emotii sau ambitii.
Fereste-te de banalitate. Nu uita ca daca va fi sa te ineci - cel putin nu te ineca intr-un lighean cu apa - arunca-te in ocean...
Amintirile sînt epave pe fundul mărilor interioare.
De multe ori, privind in sufletul tau ti se pare ca stai in fata unei case cu obloanele trase si cu usile incuiate. O mana necunoscuta a scris pe o hartie in colt de poarta: Plecat fara adresa...
De multe ori, arta e un sanatoriu in care se vindeca ranile pe care ni le-a dat viata…
Cei din jurul lui nu pot aprecia indeajuns pe artist. Ca sa vezi un varf de munte, se cere perspectiva departarii.
Amintirile, copii bastarzi ai clipelor moarte. Ratacesc in gol si bat noaptea la fereastra noastra. Asa mor visele pe rand…Si noi zambim si ne uitam departe…Si nu stie nimeni ca venim de la ingropaciune.
Ai grijă de toate amintirile tale. Căci nu le mai poți retrăi.
© CCC
Un patrimoniu literar si artistic este suprema avutie a unui neam.
O dragoste apusa e ca un vulcan: niciodata nu poti zice c-a trecut pericolul de a izbucni din nou.
Uitam ultimul vis, dar ne amintim intotdeauna prima dragoste.
(Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.