E atat de penibil cand dragostea nu se sfarseste cu un accent frumos; cand capriciul sortii a plasat o nota stridenta inainte de incheierea unei simfonii, te incearca o senzatie amara in fata acestei disonante. Simti o depresiune subtila de ordin moral-artistic. Ti se pare ca intr-o opera de arta a intervenit mana unui nechemat. Destinul, in acest caz, are aparenta unui diletant brutal si nepriceput, a carui contributie a venit sa strice o superioara armonie de ansamblu.
Nu-i nimic mai greu de suportat ca o fericire nemarturisita.
De-ar fi să-ți împărtășești odată
Tu bogățiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ți-aș cere-o lacrimă să-mi dai.
Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare...
(O lacrimă)
Sunt seri calme de vară – dulci, moi... seri blânde – seri oneste... În astfel de clipe, nu poţi simţi pasiuni violente. În astfel de seri, îţi revizuieşti conştiinţa şi-ţi ierţi duşmanii... În astfel de seri, se pot citi şi cărţile autorilor mediocri...
Sufletul nostru e o urna in care inchidem cenusa patimilor stinse.
Cei din jurul lui nu pot aprecia indeajuns pe artist. Ca sa vezi un varf de munte, se cere perspectiva departarii.
O pasiune e primejdioasa numai pana in clipa cand se lasa prinsa in catusele artei. Din acest moment, ea e o fiara domesticita pe care o supunem si o chinuim.
Sufletele care nu-si destainuie tainele niciodata… sunt ca odaile cu ferestrele inchise, care nu se aerisesc.
Din perspectiva sistemului solar, revoluţiile noastre au de-abia amplitudinea mişcarii atomilor.
Tineretul e resortul insufletirii unui neam; termometrul spiritului de jertfa al societatii.
Cred numai in constiinta mea, singura in drept sa-mi arate daca am gresit sau nu.
Atunci cand guvernul incalcă drepturile poporului, insurecţia este, pentru popor şi pentru fiecare om din popor, cel mai sacru dintre drepturi şi cea mai indispensabilă dintre datorii.
© CCC
Nu cunosc un mai puternic legamant intre doua suflete pe pamant - ca taina aceluiasi pacat.
Poate n-am imbatrani niciodata daca n-am avea un dar blestemat, mostenit din batrani: inima. In ea isi trimite viata sagetile, acolo tintesc toate loviturile. Drumul la inima insa duce prin carne… prin bietul trup... cum nu s-ar frange, cum nu s-ar slabi, cum n-am imbatrani?
Despartirile pentru indragostiti nu sunt decat garile in care asteapta proximul tren ...
De multe ori, arta e un sanatoriu in care se vindeca ranile pe care ni le-a dat viata…
Arta e un duhovnic implacabil. Oricat am incerca sa-i ascundem realitatea, ea ne smulge adevarul intreg. Oricat ne-am da silinta, nu izbutim sa ducem minciuni in templu… Ele raman la poarta si noi trecem pragul cu sufletul dezgolit… De aceea, operele noastre sunt singurele biografii adevarate.
Un patrimoniu literar si artistic este suprema avutie a unui neam.
Viata unui om nu trebuie judecata dupa avanturile cu care a pornit la drum, ci dupa obstacolele pe care societatea le-a pus de-a curmezisul gandurilor lui.
O dragoste apusa e ca un vulcan: niciodata nu poti zice c-a trecut pericolul de a izbucni din nou.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.