Citate de Octavian Goga

Nu cunosc un mai puternic legamant intre doua suflete pe pamant - ca taina aceluiasi pacat.

Quod aetas vitium posuit, aetas aufert. Defectul pe care timpul l-a inradacinat in noi, numai timpul il va scoate.

Văl de brumă argintie Mi-a împodobit grădina, Firelor de lămâiţă Li se uscă rădăcina.   Peste creştet de dumbravă Norii suri îşi poartă plumbul, Cu podoaba zdrenţuită Tremură pe câmp porumbul.   Şi cum de la miazănoapte Vine vântul fără milă, De pe vârful șurii noastre Smulge-n zbor câte-o şindrilă.   De viforniţa păgână Se-ndoiesc nucii, bătrânii, Plânge-un pui de ciocârlie Sus pe cumpăna fântânii. (Toamnă)

Daca n-am avea defecte, nu ne-ar face placere sa le observam pe ale celorlalti.

De multe ori, arta e un sanatoriu in care se vindeca ranile pe care ni le-a dat viata…

Dragostea creste in raport direct cu numarul kilometrilor ce fac doi indragostiti ca sa se intalneasca.

Omne vitium semper habet patrocinium suum. Viciile isi gasesc intotdeauna o justificare. (Syrus, Sententiae)

Tineretul e resortul insufletirii unui neam; termometrul spiritului de jertfa al societatii.

Sunt mai miscat de farmecele virtutii decat de diformitatile viciului; intorc spatele cu blandete celor rai, si zbor inaintea celor buni. Daca intr-o opera, intr-un caracter, intr-un tablou, intr-o statuie, este un colt frumos, intr-acolo mi se opresc ochii, nu vad decat lucrul acela, nu-mi amintesc decat de el, aproape uit restul. Cum ma transform cand totul e frumos!

Ex vitio alterius sapiens emendat suum. Omul intelept isi corecteaza defectele sale vazand defectele altuia.

Ce ciudata impartire pe roluri: in viata, veselia vorbeste, suferinta tace – in arta e invers. Suferinta striga, veselia aproape nu are cuvant.

O pasiune e primejdioasa numai pana in clipa cand se lasa prinsa in catusele artei. Din acest moment, ea e o fiara domesticita pe care o supunem si o chinuim.

La vremuri noi, viata cere profeti noi.

Sufletele care nu-si destainuie tainele niciodata… sunt ca odaile cu ferestrele inchise, care nu se aerisesc.

Orice pacate, cat de mici, au avut nevoie in toate timpurile de justificare.

Despartirile pentru indragostiti nu sunt decat garile in care asteapta proximul tren ...

Dum vitant stulti vitia, contraria currunt. Prostii, cand cauta sa se fereasca de anumite vicii, cad in altele opuse acestora. (Horatius, Satirae)

Poate n-am imbatrani niciodata daca n-am avea un dar blestemat, mostenit din batrani: inima. In ea isi trimite viata sagetile, acolo tintesc toate loviturile. Drumul la inima insa duce prin carne… prin bietul trup...  cum nu s-ar frange, cum nu s-ar slabi, cum n-am imbatrani?

Nu putem suporta nici viciile noastre, nici remediile lor. (Istoria Romei) © CCC

Omne vitium in proclivi est. Toate viciile duc la decadere.