Poate n-am imbatrani niciodata daca n-am avea un dar blestemat, mostenit din batrani: inima. In ea isi trimite viata sagetile, acolo tintesc toate loviturile. Drumul la inima insa duce prin carne… prin bietul trup... cum nu s-ar frange, cum nu s-ar slabi, cum n-am imbatrani?
Sunt multi care ajunsi la un varf de munte au ameteli si cad; iertati-i pe parveniti.
Sunt seri calme de vară – dulci, moi... seri blânde – seri oneste... În astfel de clipe, nu poţi simţi pasiuni violente. În astfel de seri, îţi revizuieşti conştiinţa şi-ţi ierţi duşmanii... În astfel de seri, se pot citi şi cărţile autorilor mediocri...
O mare parte dintre oameni poseda, precum ierburile, insusiri ascunse pe care intamplarea le da la iveala.
Aliena vitia in oculis habemus, a tergo nostra sunt.
Avem sub ochi viciile altora, iar pe ale noastre la spate.
(Seneca Philosophus)
Utrumque enim vitium est: et omnibus credere et nulli.
A te increde in toti si a nu te increde in nimeni, si una si alta constituie un viciu.
Un patrimoniu literar si artistic este suprema avutie a unui neam.
O dragoste uitata e ca un inel aruncat in lac. Cea dintai furtuna care rascoleste adancurile, poate sa-l scoata la suprafata ca intr-o clipa sa-l arunce mai la fund.
Ex vitio alterius sapiens emendat suum.
Omul intelept isi corecteaza defectele sale vazand defectele altuia.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.