Citate de Samuel Butler

Nu putem suporta nici viciile noastre, nici remediile lor. (Istoria Romei) © CCC

Viciile unui popor sunt ascunse totdeauna in adancul legislatiei sale.

Fiecare virtute, fiecare viciu isi are timpul lui, apoi nu mai e la moda.

Sunt mai miscat de farmecele virtutii decat de diformitatile viciului; intorc spatele cu blandete celor rai, si zbor inaintea celor buni. Daca intr-o opera, intr-un caracter, intr-un tablou, intr-o statuie, este un colt frumos, intr-acolo mi se opresc ochii, nu vad decat lucrul acela, nu-mi amintesc decat de el, aproape uit restul. Cum ma transform cand totul e frumos!

O virtute impinsa peste o anumita limita incepe a fi o curata meteahna.

Dar viciul nu are catusi de putin drept mama invatatura, Iar virtutea nu este fiica ignorantei. (Tragicele) © CCC

Ignorarea viciilor e mai utila la unii decat cunoasterea virtutilor la altii.

Cauta la altii virtutile, iar la tine viciile.

Luati un cerc, mangaiati-l, si acesta va deveni un cerc vicios! (Cantareata cheala) © CCC

Nu cunosc un mai puternic legamant intre doua suflete pe pamant - ca taina aceluiasi pacat.

Cea mai mare parte a relelor savarsite de oameni i-au intampinat deghizate sub o haina care parea intr-adevar a necesitatii, apoi dupa ce au savarsit pacatul intr-o clipa de exaltare, de teama si de nebunie, oamenii vad ca ar fi putut trece pe langa el, ocolindu-l.

Daca n-am avea defecte, nu ne-ar face placere sa le observam pe ale celorlalti.

Orice pacate, cat de mici, au avut nevoie in toate timpurile de justificare.

O  mare parte dintre oameni poseda, precum ierburile, insusiri ascunse pe care intamplarea le da la iveala.

Este un viciu comun oamenilor sa li se para mai frumoase lucrurile dificile, si cei mai multi considera ca nu stiu nimic cand descopera cauza clara si simpla a unui lucru, in timp ce admira unele teorii sublime si profunde ale filosofilor, desi acestea se sprijina, asa cum se intampla de cele mai multe ori, pe fundamente care n-au fost niciodata suficient cercetate de cineva; nebuni desigur, care prefera luminii, intunericul.

Virtutile exagerate devin aproape vicii. Sentimentele cele mai vrednice, daca le exagerezi, ajung sa fie blamate.

Viata este arta de a trage concluzii suficiente din premise insuficiente.

Este in puterea noastra sa nu acceptam viciile; dar sa le prescriem o limita odata ce le-am acceptat, aceasta nu mai e in puterea nimanui.

E cu putinta oare sa concepem virtutea fara vicii, iubirea fara uratenie... Suprimati un viciu si virtutea corespunzatoare va disparea cu dansul.