Sunt mai miscat de farmecele virtutii decat de diformitatile viciului; intorc spatele cu blandete celor rai, si zbor inaintea celor buni. Daca intr-o opera, intr-un caracter, intr-un tablou, intr-o statuie, este un colt frumos, intr-acolo mi se opresc ochii, nu vad decat lucrul acela, nu-mi amintesc decat de el, aproape uit restul. Cum ma transform cand totul e frumos!
O mare parte dintre oameni poseda, precum ierburile, insusiri ascunse pe care intamplarea le da la iveala.
A vitiis nescit desistere, quando senescit.
Nu poate sa se opreasca de la vicii, decat cand imbatraneste.
E cu putinta oare sa concepem virtutea fara vicii, iubirea fara uratenie... Suprimati un viciu si virtutea corespunzatoare va disparea cu dansul.
Omne vitium semper habet patrocinium suum.
Viciile isi gasesc intotdeauna o justificare.
(Syrus, Sententiae)
Quod aetas vitium posuit, aetas aufert.
Defectul pe care timpul l-a inradacinat in noi, numai timpul il va scoate.
Este un viciu comun oamenilor sa li se para mai frumoase lucrurile dificile, si cei mai multi considera ca nu stiu nimic cand descopera cauza clara si simpla a unui lucru, in timp ce admira unele teorii sublime si profunde ale filosofilor, desi acestea se sprijina, asa cum se intampla de cele mai multe ori, pe fundamente care n-au fost niciodata suficient cercetate de cineva; nebuni desigur, care prefera luminii, intunericul.
Este in puterea noastra sa nu acceptam viciile; dar sa le prescriem o limita odata ce le-am acceptat, aceasta nu mai e in puterea nimanui.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.