Citate latine - Viciu

Nulla sapientia naturalia corporis aut animi vitia ponuntur. Defectele innascute ale corpului sau ale sufletului nu se pot indeparta prin nici o stiinta.

E cu putinta oare sa concepem virtutea fara vicii, iubirea fara uratenie... Suprimati un viciu si virtutea corespunzatoare va disparea cu dansul.

Ex vitio alterius sapiens emendat suum. Omul intelept isi corecteaza defectele sale vazand defectele altuia.

Luati un cerc, mangaiati-l, si acesta va deveni un cerc vicios! (Cantareata cheala) © CCC

Adesea, intepatorul spin da nastere delicatilor trandafiri.

A vitiis nescit desistere, quando senescit. Nu poate sa se opreasca de la vicii, decat cand imbatraneste.

Per pravum socium vir venit in vitium. Sub influenta unui prieten incorect, omul poate ajunge vicios.

Cauta la altii virtutile, iar la tine viciile.

Inclinam intotdeauna catre cele oprite si dorim cele refuzate.

Nu putem suporta nici viciile noastre, nici remediile lor. (Istoria Romei) © CCC

Timpurile se schimba si noi ne schimbam odata cu ele.

Viciile unui popor sunt ascunse totdeauna in adancul legislatiei sale.

Daca n-am avea defecte, nu ne-ar face placere sa le observam pe ale celorlalti.

Virtutile exagerate devin aproape vicii. Sentimentele cele mai vrednice, daca le exagerezi, ajung sa fie blamate.

Darurile cuceresc pe oameni si pe zei. Pana si Iupiter e impacat cu daruri.

Numai vezi sa nu faci rau, in timp ce vrei sa fii de folos.

Crede-ma, e fapta regeasca sa dai ajutor celor cazuti.

Este un viciu comun oamenilor sa li se para mai frumoase lucrurile dificile, si cei mai multi considera ca nu stiu nimic cand descopera cauza clara si simpla a unui lucru, in timp ce admira unele teorii sublime si profunde ale filosofilor, desi acestea se sprijina, asa cum se intampla de cele mai multe ori, pe fundamente care n-au fost niciodata suficient cercetate de cineva; nebuni desigur, care prefera luminii, intunericul.

Cine ar fi stiut de Hector, daca Troia ar fi fost fericita?

Vitia nobis sub virtutum nomine obrepunt. Viciile se cuibaresc in noi sub denumirea de virtuti. (Seneca Philosophus, Epistulae)