Sunt mai miscat de farmecele virtutii decat de diformitatile viciului; intorc spatele cu blandete celor rai, si zbor inaintea celor buni. Daca intr-o opera, intr-un caracter, intr-un tablou, intr-o statuie, este un colt frumos, intr-acolo mi se opresc ochii, nu vad decat lucrul acela, nu-mi amintesc decat de el, aproape uit restul. Cum ma transform cand totul e frumos!
Mali sunt homines qui bonis dicunt male.
Oamenii care-i vorbesc de rau pe cei buni sunt oameni rai.
(Plautus, Bacchides)
A vitiis nescit desistere, quando senescit.
Nu poate sa se opreasca de la vicii, decat cand imbatraneste.
Este un viciu comun oamenilor sa li se para mai frumoase lucrurile dificile, si cei mai multi considera ca nu stiu nimic cand descopera cauza clara si simpla a unui lucru, in timp ce admira unele teorii sublime si profunde ale filosofilor, desi acestea se sprijina, asa cum se intampla de cele mai multe ori, pe fundamente care n-au fost niciodata suficient cercetate de cineva; nebuni desigur, care prefera luminii, intunericul.
Dar viciul nu are catusi de putin drept mama invatatura,
Iar virtutea nu este fiica ignorantei.
(Tragicele)
© CCC
E mai usoara povara pe care o induri cu rabdare.
Frumusetea e un bun fragil.
Nam vitiis nemo sine nascitur, optimus ille est
Qui minimus urgetur.
Nimeni nu vine pe lume fara vicii: dar cel mai bun om este acela care este stapanit de cele mai mici vicii.
Constiinta curata e o perna moale pentru odihna.
Utrumque enim vitium est: et omnibus credere et nulli.
A te increde in toti si a nu te increde in nimeni, si una si alta constituie un viciu.
Cauta la altii virtutile, iar la tine viciile.
Ex vitio alterius sapiens emendat suum.
Omul intelept isi corecteaza defectele sale vazand defectele altuia.
Nu doresti ce nu cunosti.
...video meliora proboque
Deteriora sequor...
Vad lucrurile bune si le incuviintez, dar le urmez pe cele rele.
(Ovidius, Metamorphoses)
Per pravum socium vir venit in vitium.
Sub influenta unui prieten incorect, omul poate ajunge vicios.
Dum vitant stulti vitia, contraria currunt.
Prostii, cand cauta sa se fereasca de anumite vicii, cad in altele opuse acestora.
(Horatius, Satirae)