Citate de Anatole France

Singurele opere durabile sunt operele de circumstanta. Si la drept vorbind, nici nu exista altceva decat opere de circumstanta, fiindca toate depind de locul si de modul in care au fost create. E cu neputinta sa le intelegem si sa le iubim cu dragoste inteligenta daca nu cunoastem timpul, locul si circumstantele originii lor.

Judecam actiunile omenesti dupa placerea sau mahnirea pe care ne-o provoaca.

Iubirea isi gaseste in ea insasi tot scopul si toata multumirea.

Omne vitium in proclivi est. Toate viciile duc la decadere.

Cine seamana virtute culege renume... Studiul virtutii este painea sufletului.

Femeia face lumea. Ea e suverana: nimic nu se face decat prin ea si pentru ea.

Munca ii e prielnica omului. Il scoate din propria-i viata, ii intoarce privirile de la sine, il impiedica sa-l cerceteze pe acel altul care-i el si care-i face ingrozitoare singuratatea. E un leac al eticii si al esteticii. Munca mai are nepretuitul dar de a ne mangaia desertaciunea, de a amagi neputinta si de a ne insufla speranta intr-o intamplare fericita. Ne inchipuim ca prin ea ne inraurim soarta. Pentru ca nu pricepem legaturile firesti, care ne inlantuie propria sfortare de mecanica universala, ni se pare ca sfortarea aceasta e indreptata spre al nostru folos, impotriva restului. Munca ne da iluzia vointei, a fortei si a independentei. Ne indumnezeieste in ochii proprii. Face din noi, sub propria-ne privire, eroi, genii, demoni, demiurgi, zei, Dumnezeu.

Valoare are numai o virtute pe care ai castigat-o in lupta cu tine insuti, biruindu-te pe tine insuti. Sa fi cazut si sa te inalti.

Ca moartea ne face sa pierim in intregime e tot ce se poate. Nu sunt eu acela care o sa va contrazic. In cazul acesta insa n-avem de ce sa ne temem de dansa. Sunt, ea nu este; este, eu nu mai sunt. Dar daca, lovindu-ne, ne lasa totusi sa subzistam, fiti siguri atunci ca ne vom regasi pe lumea cealalta aidoma la fel cum am fost aici pe pamant. Amarnica pacaleala. Parca anume facuta sa ne strice de mai inainte toate notiunile noastre despre noi si despre iad. Ea ne rapeste orice speranta, fiindca tot ceea ce omul doreste mai mult e sa fie altul decat ce a fost. Visul asta ne e mereu interzis.

Nihil est virtute amabilius. Nimic nu poate fi mai placut decat virtu­tea.

Dum vitant stulti vitia, contraria currunt. Prostii, cand cauta sa se fereasca de anumite vicii, cad in altele opuse acestora. (Horatius, Satirae)

Infinit mai puternice decat ratiunea si stiinta sunt ignoranta si nebunia.

Virtutea isi ajunge siesi pentru a da fericire.

Originea nu înseamnă nimic, unde nu e virtute… virtutea este cel dintâi titlu de noblețe.

Oderunt peccare boni virtutis amore. Oamenii buni se feresc sa greseasca de dragul virtutii.

E penibil - cand nu esti un mare intelept - sa vezi ca viata continua si dupa tine si sa te simti tarat la fund de vesnica scurgere a lucrurilor. Greu ne resemnam sa nu fim sfarsitul definitiv al lucrurilor si ratiunea suprema a universului.

Omne vitium semper habet patrocinium suum. Viciile isi gasesc intotdeauna o justificare. (Syrus, Sententiae)

Singurul mobil al tuturor actiunilor omenesti: fericirea, fericirea cea cu neputinta de atins.

Ceea ce este de admirat nu-i ca bolta cereasca este atat de vasta, ci faptul ca omul a putut s-o masoare.

Est virtus vere semper malefacta cavere. Este intr-adevar o virtute sa te feresti intotdeauna de faptele rele.