Citate latine - Virtute

Durerea-ti simulata, compatimiri isi strange. Durerea-adevarata chiar fara martori plange.

Norocu-i nestatornic si zboara ca un fum. Cu bratele amandoua pastreaza-l langa tine; te paraseste-adesea, oricat de strans l-ai tine. Fii intelept si asculta ce-ti spun prieteneste; e prea tarzie viata de maine: azi traieste!

Sub laceris crebro virtus latet aurea pennis. Adeseori, sub haine zdrentaroase, se ascunde o inima de aur. (Cicero, Tusculanae Disputationes)

Virtute, non astutia. Prin virtute si nu prin viclenie.

Trebuie sa-ti transformi in virtuti defectele de care nu poti scapa.

Virtus est vitium fugere. Daca fugi de vicii, asta inseamna virtute.

Fraude perit virtus. Din pricina vicleniei, dispare virtutea. (Ovidius, Fasti)

Un prieten sa-ti jertfeasca faima lui, greu vei gasi.

Sunt mai miscat de farmecele virtutii decat de diformitatile viciului; intorc spatele cu blandete celor rai, si zbor inaintea celor buni. Daca intr-o opera, intr-un caracter, intr-un tablou, intr-o statuie, este un colt frumos, intr-acolo mi se opresc ochii, nu vad decat lucrul acela, nu-mi amintesc decat de el, aproape uit restul. Cum ma transform cand totul e frumos!

Vir sine virtute semper manet absque sa­lute. Omul lipsit de virtute ramane intotdeauna fara ajutor.

Virtuţile noastre ar rămâne uneori foarte incerte dacă, in lipsa speranţei unei recompense, ar avea vanitatea ca suport. Nos vertus resteraient parfois bien incertaines si, à défaut de l'espoir d'une récompense, elles n'avaient la vanité pour soutien. (Hier et Demain)

Cine poate cauta intr-o aspiratie virtuoasa toate micile ei vicii?

Optimum est praemium virtus. Virtutea este cea mai frumoasa rasplata.

Virtus post nummos. Virtutea este mai presus decat banul. (Horatius, Epistulae)

Cultiva si dezvolta insusirile care stau in puterea ta: sinceritate, seriozitate, staruinta in munca, bunatate, marinimie, franchete.

Calea grabnica spre inaltarea in virtute a incepatorilor este tacerea buzelor, inchiderea ochilor si surzenia urechilor.

Virtutea, dupa acceptia in general admisa, consta in a ne indeplini indatoririle, adica a urma regula de actiune pe care ne-o comanda ratiunea sau la care ea ne povatuieste. Datoria, la randul sau, consta in a face binele; este regula de actiune pe care ne-o impune practica binelui. Astfel, virtutea presupune datoria si datoria presupune binele.

Virtute mea me involvo. Ma infasor in virtutea mea.

Viata linistita si senina are un singur drum, si acela numai prin virtute trece.

Non est, crede mihi, sapientis dicere: “vivam” Sera nimis vita est crastina: vive hodie!   Crede-ma ca nu este o atitudine inteleapta sa spui: "voi trai" A trai maine este prea tarziu: traieste astazi! (Martialis, Epigrammata)