Citate de Blaise Pascal

Dreptatea este in functie de moda, ca si placerea.

Placerea oamenilor mari e sa faca oamenii fericiti.

Vreti ca lumea sa aiba o buna parere despre voi? Nu va laudati.

Sola virtus neque datur dono neque accipitur. Virtutea nici nu poate fi data ca dar si nici nu poate fi primita in dar. (Sallustius, De Bello Jugurthino)

Viata linistita si senina are un singur drum, si acela numai prin virtute trece.

Fii virtuos şi vei fi excentric. (Un vis curios, Fotografii mentale) © CCC

Dumnezeu este o sfera infinita al carei centru este peste tot si circumferinta nicaieri. © CCC

Elocinta continua plictiseste.

Omul are multe trebuinte. El nu iubeste decat pe cei ce pot sa i le satisfaca pe toate.

Virtute, non astutia. Prin virtute si nu prin viclenie.

Calea grabnica spre inaltarea in virtute a incepatorilor este tacerea buzelor, inchiderea ochilor si surzenia urechilor.

Lucrurile sunt adevarate sau false, in functie de unghiul din care sunt privite.

Ce vanitate este pictura care atrage admirația noastra prin asemănarea lucrurilor la care nu admirăm deloc originalele. (Cugetari) Blaise Pascal Pascal reia ideea antica, contestata astăzi, că arta imită natura. Dar dacă imităm modele proaste, ar trebui să admirăm copia doar pentru că imitația este fidela originalului? Critica pascaliana se situeaza mai ales in planul moral. Artistul trebuie să reprezinte subiecte imorale? Această critică a artei, clasica, este de inspiratie platoniciana.

Toti oamenii au aceleasi slabiciuni, dar n-au aceleasi virtuti: in aceasta consta de altfel toata deosebirea intre oamenii mari si mici. Oamenii trebuie judecati numai dupa virtutile si nu dupa slabiciunile lor, de aceea dupa virtuti ne pretuiesc numai prietenii, iar dupa slabiciuni, numai dusmanii.

Parerea care va inabusi pe cea a poporului este ea insasi menita pieirii.

Cand fiecare privim lucrurile sub alte aspecte si cu alti ochi, nu putem sa le gasim toti la fel.

Originea nu înseamnă nimic, unde nu e virtute… virtutea este cel dintâi titlu de noblețe.

Nimeni n-ar trebui sa consimta decat la adevarurile demonstrate.

Este periculos a-i arata prea mult omului cat este de asemanator animalelor, fara a-i arata maretia lui; si este periculos a-i arata maretia lui, fara a-i arata josnicia. Este si mai periculos de a nu-l lasa sa cunoasca nici pe una, nici pe alta. Dar este foarte util de a-i arata si una si alta.

In elocinta trebuie sa existe si elementul agreabil si elementul real; dar e necesar ca elementul agreabil sa fie el insusi bazat pe real (adevar).