Citate de Alexandre Dumas-tatal

E trist ca femeile nu sunt ambasadori, caci putine secrete le-ar ramane ascunse.

O  mare parte dintre oameni poseda, precum ierburile, insusiri ascunse pe care intamplarea le da la iveala.

Cand primejdia e mare, inimile devotate se cauta.

Este in puterea noastra sa nu acceptam viciile; dar sa le prescriem o limita odata ce le-am acceptat, aceasta nu mai e in puterea nimanui.

Intr-o zi cand lumea noastra va mai fi trait o mie de ani, cand oamenii vor deveni stapani ai tuturor fortelor dis­tructive ale naturii ca sa le faca sa slujeasca bunului trai al omenirii, intr-o zi cand omul va cunoaste tainele mortii, moartea va deveni la fel de blanda, la fel de voluptoasa ca si somnul gustat in bratele iubitei.

Orice pacate, cat de mici, au avut nevoie in toate timpurile de justificare.

Pentru orice rau exista doua leacuri: timpul si tacerea.

A considera Raul drept opusul Virtutii inseamna sa-l onorezi prea mult. © CCC

Exista virtuti atat de stralucite incat atrag dupa sine intunericul. Oamenii invidiosi se grabesc sa le puna in umbra.

Oamenii virtuosi se răzbuna adesea pentru constrangerile pe care si le impun prin plictiseala pe care o inspiră. Les gens vertueux se vengent souvent des contraintes qu'ils s'imposent par l'ennui qu'ils inspirent.

Daca n-am avea defecte, nu ne-ar face placere sa le observam pe ale celorlalti.

A salva un om, a cruta zbuciumul unui tata, a menaja sensibilitatea unei femei nu inseamna a face o fapta buna, ci o fapta omeneasca.

Nu cunosc un mai puternic legamant intre doua suflete pe pamant - ca taina aceluiasi pacat.

Cine poate cauta intr-o aspiratie virtuoasa toate micile ei vicii?

In afaceri nu avem prieteni, ci doar parteneri.

Virtutea este ispita insuficienta.

Cauta la altii virtutile, iar la tine viciile.

Viata linistita si senina are un singur drum, si acela numai prin virtute trece.

Ura e oarba, mania scoate din minti, iar cel ce isi toarna razbunare risca sa bea o bautura amara.

Virtuţile noastre ar rămâne uneori foarte incerte dacă, in lipsa speranţei unei recompense, ar avea vanitatea ca suport. Nos vertus resteraient parfois bien incertaines si, à défaut de l'espoir d'une récompense, elles n'avaient la vanité pour soutien. (Hier et Demain)