Alexandre Dumas-tatal
Alexandre Dumas-tatal, 24 iul. 1802 – 5 dec. 1870, romancier si dramaturg francez. A trait 68 de ani.
Inițial, a cunoscut succesul ca autor de melodrame, precum Napoleon Bonaparte sau 30 de ani de istorie a Franței, 1831 și Antoniu, 1831.
Printre romanele sale deosebit de populare, plasate în decoruri istorice pline de culoare, se numără, Cei trei muschetari,1844, un roman de aventuri despre patru eroi bătăioși din vremea cardinalului Richelieu și continuarea acestuia, După douăzeci de ani, 1845, Contele de Monte Cristo, 1844-1845 și Laleaua neagră, 1850.
Fiul său nelegitim, Alexandre Dumas-fiul (1824-1895) este cunoscut mai ales pentru romanul Dama cu camelii, 1848, care a stat la baza operei La Traviata de Giuseppe Verdi și, mai târziu, a unor filme americane numite Dama cu camelii.
Opere principale:
– romanele istorice: Cei trei muschetari, 1844; Contele de Monte Cristo, 1844; Dupa douazeci de ani, 1845; Vicontele de Bragelonne; Doamna Monsoreau;
– dramele: Henric al IV-lea si curtea sa, 1829; Antony, 1831; Regina Margot, 1845
Citate asemanatoare
-
Intr-o zi cand lumea noastra va mai fi trait o mie de ani, cand oamenii vor deveni stapani ai tuturor fortelor distructive ale naturii ca sa le faca sa slujeasca bunului trai al omenirii, intr-o zi cand omul va cunoaste tainele mortii, moartea va deveni la fel de blanda, la fel de voluptoasa ca si somnul gustat in bratele iubitei.Nu trebuie niciodata sa ti se para ceva cu neputinta.Niciodată nu trebuie să fii o excepţie. Dacă trăieşti printre nebuni, trebuie şi tu să înveţi să fii nebun.Cand te-ai deprins in viata cu un obicei... iti pare cu neputinta sa renunti la el, fara sa sfarami in acelasi timp toate celelalte resorturi ale vietii.Toată înţelepciunea omenească constă în două cuvinte: a aştepta şi a spera!Intr-o inima plina de cea mai adanca deznadejde nu mai incap alte emotii.Exista doua feluri de a-ti dovedi dragostea pentru o femeie; casatorindu-te cu ea daca este libera si respectand-o daca nu este.Bucuria e ciudata uneori: te inabusa, ca durerea.In adancul patimilor, dincolo de placere, exista intotdeauna putina remuscare.Dragostea fără respect nu merge departe şi nu se înalţă sus: este ca un înger cu o singură aripă.Trecem, adeseori, pe langa fericire, fara s-o vedem, fara s-o privim sau daca am vazut-o si am privit-o, fara s-o recunoastem.Devotamentul. Asa e numita in cuvinte omenesti ambitia care spera.Nu exista nici fericire, nici nenorocire in lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta, si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire. Ca sa-ti dai seama cat de bine este sa traiesti, trebuie sa fi dorit sa mori.Fiecare ins, de la cea mai joasa si pana la cea mai inalta treapta sociala, are in jurul sau o mica lume de interese, cu vartejurile si atomii ei stramti.E trist ca femeile nu sunt ambasadori, caci putine secrete le-ar ramane ascunse.Ranile morale se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.Pentru orice rau exista doua leacuri: timpul si tacerea.Virtutile exagerate devin aproape vicii. Sentimentele cele mai vrednice, daca le exagerezi, ajung sa fie blamate.Cand primejdia e mare, inimile devotate se cauta.Oamenii cu adevarat generosi sunt intotdeauna gata sa devina compatimitori, atunci cand nenorocirea dusmanului depaseste limitele urii lor.Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.