Citate de Alexandre Dumas-tatal

Binele e o visare, un proiect mereu amanat și urmarit cu un efort istovitor, o limita pe care n-o atingem niciodata, domnia lui e imposibila. Numai raul poate merge pana la marginile sale si domni absolut.

Cand primejdia e mare, inimile devotate se cauta.

Nimic nu ne loveste mai tare decat raul ce tine de puterea altuia.

Daca pentru rau vom plati cu bine, atunci cu ce vom plati pentru bine? Daca si pentru una si pentru alta rasplata-i aceeasi, atunci de ce sa fie oamenii buni?

Ranile morale se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.

Inimile cele mai corupte nu pot crede în rău decât punându-l în legătură cu un interes oarecare; răul inutil şi fără cauză repugnă ca o anomalie.

Cei răi, un bine-a-l prețui nu știu decât când nu-l mai au.

Intr-o zi cand lumea noastra va mai fi trait o mie de ani, cand oamenii vor deveni stapani ai tuturor fortelor dis­tructive ale naturii ca sa le faca sa slujeasca bunului trai al omenirii, intr-o zi cand omul va cunoaste tainele mortii, moartea va deveni la fel de blanda, la fel de voluptoasa ca si somnul gustat in bratele iubitei.

Nu vreau și nu pot să cred că răul este o stare normală a oamenilor.

Pentru orice rau exista doua leacuri: timpul si tacerea.

Intelegerea raului este o parte a indreptarii.

Toate actiunile intregii noastre vieti sunt dictate de parerea normala despre bine si rau; aceasta conduce ratiunea in a face sau a nu face un lucru.

Raul tine de nemarginire (infinit sau nelimitat), asa cum presupuneau in reprezentarile lor pitagoreicii, pe cata vreme binele tine de finit.

Binele si raul care ni se intampla nu ne ating dupa marimea lor, ci dupa sensibilitatea noastra. (Maxime) © CCC

Unul dintre cele mai grele lucruri este sa pui in armonie raul cu binele…si totusi, in lumea asta, ele se gasesc laolalta…si aceasta imbinare produce durere si fericire.

Oamenii se corecteaza uneori mai bine cand vad raul decat cand vad binele; si este bine sa ne obisnuim a profita de rau, mai ales ca il gasim atat de des: binele, din contra, este foarte rar.

Simțim relele publice doar în măsura în care acestea se extind asupra intereselor noastre particulare. © CCC

Nu de teama pedepsei sau a oprobriului public nu trebuie sa facem rau, ci din sentimentul datoriei si din vointa de a face binele.

Răul cel mai rău e să te aștepți la ce e mai rău. (Mica vânzătoare de proză) © CCC

Răul e scris pe aramă, binele - pe nisip.