Treptat mi s-a descoperit ca linia care desparte binele de rau nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecarui om — si apoi prin toate inimile omenesti. Si chiar si inlauntrul inimilor coplesite de rau, se pastreaza un mic cap de pod al binelui. Si chiar si in cea mai buna dintre toate inimile, ramane nedezradacinat... un coltisor de rau.
Raul tine de nemarginire (infinit sau nelimitat), asa cum presupuneau in reprezentarile lor pitagoreicii, pe cata vreme binele tine de finit.
Trebuie sa stim sa luam si binele si raul cu inima usoara.
Nu putem face unei persoane nimic mai rău decât de a ne ocupa în mod exclusiv de ea.
Binele si raul nu se decid in relatiile oamenilor intre ei, ci exclusiv in raporturile omului cu el insusi
Simțim relele publice doar în măsura în care acestea se extind asupra intereselor noastre particulare.
© CCC
Daca pentru rau vom plati cu bine, atunci cu ce vom plati pentru bine? Daca si pentru una si pentru alta rasplata-i aceeasi, atunci de ce sa fie oamenii buni?
Cine nu urăşte cu adevărat răul, acela nici binele nu-l iubeşte cu adevărat.
Niciodata nu savarsim atat de deplin si cu atata avant raul ca atunci cand il infaptuim intemeindu-ne pe constiinta.
Nu vreau și nu pot să cred că răul este o stare normală a oamenilor.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.