Nu vom privi judecatile oamenilor, unele ca fiind absolut bune, altele ca absolut rele, dar vom inclina, de preferinta, catre parerea mai usor de sustinut, ca nimeni nu are perfecta dreptate si ca nimeni nu greseste cu totul…in toate este ceva bun, mascat, mai mult sau mai putin, de parti rele.
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Toate actiunile intregii noastre vieti sunt dictate de parerea normala despre bine si rau; aceasta conduce ratiunea in a face sau a nu face un lucru.
Nu e destul sa nu faci rau nimanui, ci trebuie sa faci cat mai mult bine aproapelui.
(Aventurile lui Telemac)
Raul tine de nemarginire (infinit sau nelimitat), asa cum presupuneau in reprezentarile lor pitagoreicii, pe cata vreme binele tine de finit.
Treptat mi s-a descoperit ca linia care desparte binele de rau nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecarui om — si apoi prin toate inimile omenesti. Si chiar si inlauntrul inimilor coplesite de rau, se pastreaza un mic cap de pod al binelui. Si chiar si in cea mai buna dintre toate inimile, ramane nedezradacinat... un coltisor de rau.
Nihil agendo homines male agere discunt.
Nefacand nimic, oamenii invata sa faca rele.
Intelegerea raului este o parte a indreptarii.
Binele e o visare, un proiect mereu amanat și urmarit cu un efort istovitor, o limita pe care n-o atingem niciodata, domnia lui e imposibila. Numai raul poate merge pana la marginile sale si domni absolut.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.