Cand se spune ca viata e buna si cand se spune ca este rea, spunem lucruri fara nici o noima. De fapt, trebuie sa spunem ca e si buna si rea in acelasi timp, fiindca numai prin ea putem sa ne dam seama de ce este bunul si ce este raul. Adevarul adevarat este ca viata este delicioasa, oribila, incantatoare, abjecta si dulce, si amara, si ca ea e totul pe pamant.
Cu cat ma gandesc mai mult la viata omeneasca cu atat sunt mai convins ca trebuie sa-i dam Mila si Ironia ca martori si ca judecatori, asa precum egiptenii chemau asupra mortilor lor pe zeita Isis si pe Mephtis. Ironia si Mila sunt doua sfetnice minunate; una zambind, ne face viata amabila; cealalta, care plange, ne-o face sacra. Ironia pe care o invoc eu nu este cruda. Ea nu-si bate joc nici de iubire, nici de frumusete. E blanda si binevoitoare. Rasul ei potoleste mania si tot ea ne invata sa glumim pe seama railor si a prostilor, pe care, fara ea, am putea avea slabiciunea sa-i uram.
In arta, ca si in iubire, instinctul ajunge, iar stiinta nu raspandeste in preajma ei decat o lumina inoportuna. Desi frumusetea se releva din geometrie, numai sentimentul singur e in stare sa-i surprinda formele delicate.
Atractia pericolului sta la baza tuturor marilor pasiuni.
© CCC
Infinit mai puternice decat ratiunea si stiinta sunt ignoranta si nebunia.
Nihil agendo homines male agere discunt.
Nefacand nimic, oamenii invata sa faca rele.
Mi-a făcut prea mult bine ca să-l vorbesc de rău; mi-a făcut prea mult rău ca să-l vorbesc de bine.
(Théodore)
Nu poti sa faci vreun rau, cand ai doar dragoste in suflet.
Artistul trebuie să iubească viața și să ne arate că este frumoasă. Fără el, ne-am îndoi de frumusețea ei.
(Grădina lui Epicur)
Ca viata sa fie plina si mareata, e necesar s-amestecam in ea trecut si viitor. Opera noastra de poezie si arta suntem datori s-o savarsim in cinstea mortilor si in acelasi timp gandind la cei ce se vor naste. Ne impartasim astfel din tot ce-a fost, ce este si ce va fi.
Hazardul descreste, pe masura ce creste cunoasterea.
Stim ca viata e scurta si ca s-o prelungim punem intr-insa amintirea vremurilor care nu mai sunt. Am pierdut nadejdea in nemurirea fiintei omenesti si, ca sa ne consolam de credinta asta moarta, n-avem decat visul unei alte imortalitati, insesizabila, difuza, neputand fi gustata decat cu anticipatie, si care, de altfel, nu e ingaduita decat la foarte putini dintre noi: imortalitatea sufletelor in memoria oamenilor.
Nimic nu ne loveste mai tare decat raul ce tine de puterea altuia.
Nu iubim cu adevarat decat atunci cand iubim fara motive.
Durerea… nimic mai bun ca sa-ti largeasca spiritul.
Singurul mobil al tuturor actiunilor omenesti: fericirea, fericirea cea cu neputinta de atins.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.