Vremea, in scurgerea ei, raneste sau ucide sentimentele cele mai aprinse si cele mai gingase. Slabeste admiratia, luandu-i hrana ei de capetenie: surpriza si mirarea; distruge iubirea si nebuniile ei divine, clatina credinta si speranta, despoaie toate nevinovatiile.
Fericirea e ca un ecou; iti raspunde, dar nu vine.
(Cugetarile unei regine)
Iubirea isi gaseste in ea insasi tot scopul si toata multumirea.
Fiți fericiți, prietenii dispar când sunteți nefericiți.
(Fenicienele, 410-404)
Bona praecepta vitam beatam parant.
Bunele principii fac viaţa fericită.