Citate de Bertrand Russell

Au fost laudati mult mai mult oamenii ocupati a ne face sa credem ca suntem fericiti decat oamenii ocupati a ne face sa fim fericiti cu adevarat.

Oamenii se nasc ignoranti, nu prosti. Sunt prostiti prin educatie.

În lumea aceasta vremelnică nu există stare de fericire deplină. (Gargantua)

Fericiți cei care pot dărui fără să-și amintească și să primească fără să uite. © CCC

La douăzeci de ani era altfel. Îmi amintesc foarte bine: hotărâsem să fiu fericită. (Vă place Brahms?)

Avea de toate si totusi nu era fericit. Pe buna dreptate: pentru ca nu stia ca este fericit. Si esenta vietii nu este sa “fii”, ci sa stii ca “esti” fericit.

Fericirea e o operă de artă. Mânuiţi-o cu mare atenţie!

O viaţă fericită trebuie să fie în mare măsură liniştită, deoarece fericirea adevărată poate exista doar într-o atmosferă de linişte.

Placerea se poate sprijini pe iluzie, fericirea insa se intemeiaza pe adevar.

Este o lege inevitabilă faptul că fiecare trece pe lângă fericire și încearcă din răsputeri să o implore în altă parte? © CCC

Fericirea sau nefericirea oamenilor este in mare parte opera lor.

Fericirea este o recompensa data celui care nu a cautat-o.

Nu-i oare un lucru minunat sa ne straduim sa-i lasam pe oameni mai fericiti de cum am fost noi?

Avem toti dreptul de a fi fericiti.

Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea. Thomas Hobbes, Leviatanul (1651) Fragmentul descrie viziunea lui Hobbes despre fericire/beatitudine (felicitas), pe care  o definește nu ca pe o stare de satisfacție statică, ci ca pe un proces dinamic și continuu. Respingerea scopului suprem: Hobbes se opune filosofilor antici (precum Aristotel) care credeau într-un Summum Bonum (cel mai mare bine) sau într-un punct final de liniște a minții. Dorința ca motor al vieții: pentru Hobbes, a trăi înseamnă a dori. El afirmă că o persoană ale cărei dorințe s-au sfârșit nu mai poate trăi, la fel cum nu poate trăi cineva ale cărui simțuri s-au oprit. Mecanismul succesului: fericirea constă în succesul constant în atingerea obiectivelor succesive. Obținerea primului obiect nu este scopul final, ci doar o etapă necesară („calea”) pentru a securiza și a atinge dorința următoare. Puterea: această căutare neîncetată duce la ceea ce Hobbes numește o „înclinație generală a întregii omeniri”, o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care încetează doar la trecerea în neființă. © CCC

Cred că fericirea e un cuvânt de dicţionar. Sunt momente de mulţumire, e o desprindere de tine, de ceilalţi, dar, ca stare permanentă, aşa ceva nu există.

Fiecare frunză îmi şopteşte fericirea, planând către pământ din copacul toamnei.

Ce sinucidere poate fi fericirea!

Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape.

Ceea ce oamenii doresc de fapt, nu este cunoașterea, ci certitudinea. © CCC