A crezut necontenit că e fericită. Prima oara în copilărie, când, găsind în parc un băiat necunoscut, l-a luat acasă cu gândul să-l păstreze numai pentru ea, ca jucărie. S-a înșelat, nu era fericirea, era numai un pas spre aceasta: prietenia. A doua oară, când, luând pe cineva drept altcineva, s-a căsătorit. Nu era fericirea: era o greșeală care i-a adus milă, tristețe și singurătate. A treia oară, când s-a lăsat iubită, ca să-și dovedească doar ei că este tânără, liberă și... fericită. Nu era: propriul trup îi devenise străin. Și apoi, la un moment dat, a știut sigur că nu se mai înșală. Nu l-a crezut pe el atunci când i-a spus că fericirea e ca aerul, n-o simți. Ca toate femeile, a simțit-o: o nouă viață în viața lor și în trupul ei.
(Cartea fericirii)
Fericirea este intotdeauna acolo unde o gaseste omul.
In general, fericirea ii face pe oameni mai buni.
Norocul e o intamplare, fericirea – o vocatie.
Marea afacere si singura in care trebuie sa reusesti este de a trai fericit.
Cine ignora dragostea traieste fericit; are parte de nopti linistite si zile netulburate in casa lui pasnica.
(Strabunii)
© CCC
Marturisirea este foarte aproape de nevinovatie.
Nimeni nu poate fi cu totul liber atata vreme cat ceilalti nu sunt liberi; nimeni nu poate fi cu totul fericit atata vreme cat ceilalti nu sunt la fel.
Fericit cel care are și bogăţie și minte.
(Fragmente)
© CCC
Fericirea este placerea sufletului. O simpla senzatie, un sunet, o culoare, atingerea mainii unei femei, daca implica sufletul, devine o fericire.
Poate n-am imbatrani niciodata daca n-am avea un dar blestemat, mostenit din batrani: inima. In ea isi trimite viata sagetile, acolo tintesc toate loviturile. Drumul la inima insa duce prin carne… prin bietul trup... cum nu s-ar frange, cum nu s-ar slabi, cum n-am imbatrani?