A crezut necontenit că e fericită. Prima oara în copilărie, când, găsind în parc un băiat necunoscut, l-a luat acasă cu gândul să-l păstreze numai pentru ea, ca jucărie. S-a înșelat, nu era fericirea, era numai un pas spre aceasta: prietenia. A doua oară, când, luând pe cineva drept altcineva, s-a căsătorit. Nu era fericirea: era o greșeală care i-a adus milă, tristețe și singurătate. A treia oară, când s-a lăsat iubită, ca să-și dovedească doar ei că este tânără, liberă și... fericită. Nu era: propriul trup îi devenise străin. Și apoi, la un moment dat, a știut sigur că nu se mai înșală. Nu l-a crezut pe el atunci când i-a spus că fericirea e ca aerul, n-o simți. Ca toate femeile, a simțit-o: o nouă viață în viața lor și în trupul ei.
(Cartea fericirii)
La douăzeci de ani era altfel. Îmi amintesc foarte bine: hotărâsem să fiu fericită.
(Vă place Brahms?)
Schimbarea conceptiei despre fericire inseamna schimbarea conceptiei despre viata si despre destin.
Changer la conception du bonheur, c’est changer celle de la vie et de la destinée.
© CCC
Cine nu se considera un om fericit este un nefericit, chiar daca ar fi stapanul lumii.
Nu exista decat o fericire: Datoria.
Nu exista decat o mangaiere: Munca.
Nu exista decat o placere: Frumosul.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.