Nu există plăcere mai dulce decât să surprinzi reacția unui om căruia i-ai oferit mai mult decât se aștepta.
(Spleen-ul Parisului)
© CCC
Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc
Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viață
Și toate-l cercetează cu-n ochi prietenesc.
(Corespunderi)
(Traducere de Al. Philippide)
Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc
Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viață
Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.
Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii,
Iar altele bogate, trufașe, prihănite,
Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă
Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă.
(Corespunderi)
(Traducere de Al. Philippide)
Dragostea vrea sa iasa din sine si sa se confunde cu victima sa, asemenea invingatorului cu invinsul, dar pastrandu-si totusi privilegiile de cuceritor.
Numai datorita unei neintelegeri universale toata lumea este de acord. Pentru ca daca, din nenorocire, oamenii s-ar intelege intre ei, n-ar fi niciodata de acord.
Marturia este precum o sageata trasa dintr-un arc; forta ei depinde de puterea mainii care o actioneaza. Dar argumentul este precum o sageata dintr-o arbaleta, care are aceeasi forta daca este actionata de un copil sau un om mare.
Amestecul dintre grotesc si tragic este agreabil pentru spirit, asa cum sunt disonantele pentru urechile blazate.
Poezia si progresul sunt precum doi oameni ambitiosi care se urasc reciproc cu o ura instinctiva, iar cand se intalnesc pe acelasi drum, unul dintre ei trebuie sa cedeze.
Cine nu stie sa fie singur intr-o multime, nu stie sa-si populeze solitudinea.