Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc

Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;

Prin codri de simboluri petrece omu-n viață

Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.

 

Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare

Într-un acord în care mari taine se ascund,

Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,

Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.

 

Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,

Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii,

Iar altele bogate, trufașe, prihănite,

 

Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,

Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă

Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă.

(Corespunderi)

(Traducere de Al. Philippide)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.