Fiecare noțiune, fiecare familie, fiecare individ are o mitologie care dă culoare existenței sale.
(Din voia Domnului)
Culoarea, mai presus de toate și poate chiar mai mult decât desenul, este o eliberare.
(Problemele picturii)
© CCC
Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc
Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viață
Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.
Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii,
Iar altele bogate, trufașe, prihănite,
Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă
Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă.
(Corespunderi)
(Traducere de Al. Philippide)
Când privesc albastrul cerului şi orice albastru, încetez pe loc de-a mai aparţine acestei lumi.
Îi numesc pleavă pe toți cei ce trăiesc din gesturile altora și, asemenea cameleonului, iau culorile altora, iubesc partea de unde le vin darurile, gustă aclamațiile și se judecă în oglinda mulțimii.
(Citadela)
Un cireş în primăvară
Nu e pom, e doar o floare
Uriaşă, uriaşă,
Ca zăpada la culoare.
(Un cireş în primăvară)
Lasa-ma sa m-aprind de intunericul tau,
In lumina feroce
Invata-ma sa ard intunecat,
Modeleaza dupa forma aripilor
Flacara mea
Si purific-o de orice culoare.
(Flacara)
Cred în culoarea roz. Cred că râsul este cel mai bun mod de a arde calorii. Cred în sărutări, multe sărutări. Cred că trebuie să fii puternic atunci când totul pare să meargă prost. Cred că fetele vesele sunt cele mai frumoase. Cred că mâine este o nouă zi și cred în miracole.
© CCC