Ana Blandiana

Ana Blandiana, pe numele adevărat Otilia Valeria Coman, 25 martie 1942, poetă și luptătoare pentru libertate civică în România.

S-a născul la Timișoara și a absolvit Facultatea de Filologie la Cluj (1967).

A fost redactor la Amfiteatru şi Viaţa studenţească (Bucureşti), după ce avusese interdicţie de publicare (1959–1963) ca fiică de „duşman al poporului“ (tatăl, preot, a fost deţinut politic).

În 1968 a fost invitată, împreună cu soţul, scriitorul Romulus Rusan, de Guvernul Cehoslovaciei, să scrie despre „primăvara de la Praga“.

A  avut o bursă de studii la Iowa City (1973–1974). Premiul Herder, 1982. Îl desemnează bursier pe Emil Hurezeanu.

A  debutat cu volumul Persoana întâia plural (1964). Poezia sa este antimetaforică, situaţia dilematică se referă la normele etico-sociale în raport cu aspiraţia spre puritate a fiinţei interioare.

A scris versuri pentru copii, unde Motanul Arpagic este identificat cu dictatorul Nicolae Ceauşescu: Poeme fără Arpagic, pentru cititorul cel mai mic, 1991; Imitaţie de coşmar, proză, 1995; În dimineaţa de după moarte, 1996. Premiul Naţional pentru Poezie „Mihai Eminescu“ (1997).

Iniţiatoare a Alianţei Civice (1990), preşedintă a PEN-Clubului Român şi a altor organizaţii civice (Fundaţia Academia Civică, 1994; editoare a Bibliotecii Sighet, despre lagărele comuniste).

Membru al Academiei Europene de Poezie (1998), membru fondator al Academiei Mondiale de Poezie, Verona, 2001, de sub egida UNESCO.

Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentă și apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă și unor publicații din străinătate.

Este membru corespondent al Academiei Române din anul 2016.

Premiul Internațional “Gottfried von Herder”, Viena, 1982; Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul “Opera Omnia”, 2001; Premiul Internațional “Vilenica”, 2002;

În martie 2016 a primit Premiul „Poetul European al Libertății”, pentru volumul Patria mea A4, care a apărut în traducere poloneză în ianuarie 2016. Decernarea premiului a avut loc în cadrul ediției a 4-a din cadrul concursului cu același nume, organizat la Gdansk, în Polonia.

Opere principale:

poezie: Persoana întâia plural, 1964; Călcâiul vulnerabil, 1966; A treia taină, 1969, Premiul Uniunii Scriitorilor; 50 de poeme, 1970; Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972; Poezii, 1974; Somnul din somn, 1977; Întâmplări din grădina mea, 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii; Ochiul de greier, 1981; Ora de nisip, 1984; Stea de pradă, 1986; Alte întâmplări din grădina mea, 1987; Întâmplări de pe strada mea, 1988; Poezii, 1988; Arhitectura valurilor, 1990; 100 de poeme, 1991; În dimineața de după moarte, 1996; La cules îngeri, 1997, 2003, 2004; Cartea albă a lui Arpagic, 1998; Balanța cu un singur talger, 1998; Soarele de apoi, 2000; Refluxul sensurilor, 2004; Poeme (1964-2004), 2005; Întoarcerea lui Arpagic, 2008; Patria mea A4, 2010; Pleoape de apă, 2010; În bibliotecă, 2018; Variațiuni pe o temă dată, 2018.

eseuri: Calitatea de martor, 1970, 2003, Premiul Academiei; Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975; Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, 1978;  Coridoare de oglinzi, 1983; Coridoare de nisip, 1984; Autoportret cu palimpsest, 1985; Orașe de silabe, 1987; Geniul de a fi, 1998;  Ghicitul în mulțimi, 2000; Cine sunt eu?, 2001; A fi sau a privi, 2005; O silabisire a lumii, 2006; Spaima de literatură, 2006; Fals tratat de manipulare, 2013; Istoria ca viitor, 2017

proză: Cele patru anotimpuri, 1977, 2001 – nuvele fantastice; Proiecte de trecut, 1982 – nuvele fantastice, Premiul Asociaţiei Scriitorilor; Ambele volume au apărut sub titlul Orașul topit și alte povestiri fantastice in 2004; Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 – roman; Imitație de coșmar, 1995 – nuvele. Povestiri fantastice, 2016.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.