Citate de Ana Blandiana

Noaptea-ncet, tihnit, se lasă - Poezie, sau destin - Luna urcă, somnoroasă, - Vino, vin! Este linişte, răcoare, Codrul e de farmec plin - Pe sub teii încă-n floare, - Poezie, sau destin. În suavele parfume Poezie, sau destin - Ori pe unde-ai fi în lume, - Vino, vin! Îngerii deasupra noastră Vor cânta un imn divin - Ah, ce clară noapte-albastră, - Poezie, sau destin. (Noapte de vară)

Oamenii sunt intotdeauna surprinsi ca nu parasesti Parisul pe timpul verii, fara sa priceapa faptul ca tocmai pentru ca ei il parasesc, tu vei ramane acolo. © CCC

Era o vară ciudată și înăbușitoare. (Clopotul de sticlă) © CCC

Iunie este poarta de intrare spre vară. (Un simț al anotimpurilor) © CCC

Sunt seri calme de vară – dulci, moi... seri blânde – seri oneste... În astfel de clipe, nu poţi simţi pasiuni violente. În astfel de seri, îţi revizuieşti conştiinţa şi-ţi ierţi duşmanii... În astfel de seri, se pot citi şi cărţile autorilor mediocri...

Nu ma intreb daca sturzii canta, Daca trandafirii inmiresmeaza aerul; Nu e nevoie sa ajung dincolo de inima mea Cand totul aici este vara. © CCC

Verile scurte sunt adesea primaveri timpurii. (Richard al III-lea)

Trebuie să ascultăm pasărea din adâncul pădurii, murmurul verii, sângele care freamătă în noi... © CCC

Nu e greu să fii nou, e greu să fii etern.

August e coacerea grânelor pe câmpurile dogorind, parfumul de piersici coapte de pe crengile pomilor, de porumb dulce cu unt fierbinte pe știuleți. Dalii pline de viață aruncă uriașe flori ciufulite prin grădini și florile de joe-pye pudrează pajiștea cu violet. (Forma unui an) © CCC

Cine poate şti De unde vine vara Şi încotro se duce Cântând Caravana ei verde şi aurie? Unii zic c-ar veni Din pământ, Că-şi trage povara, Fierbinte şi dulce, Din bostănărie, Că se naşte în pepenii verzi, În miezul lor Strălucitor Ca un palat Luminat De rubine, Cu pereţi De porfir şi nestemate Şi cu pardoseala purpurie. Tot ce se poate, Dar mie Mi-a spus o fetiţă cuminte Că-şi aduce aminte Cum vara vine din copilărie, Şi cum, În miros de lapte, de fân şi de fum, Alunecă de-aici, Trasă de fluturi, de buburuze şi de furnici, Înspre bunici. (Cine poate şti)

Anotimpul meu preferat este vara. Începutul verii. Pentru că zilele sunt mai lungi și pentru că sunt mereu obsedată de timp. Mai degrabă de lipsa de timp. Și ceea ce îmi place la vară, pe lângă frumusețea vegetației, este și această minune: 18 ore pe zi de lumină! Și de multe ori o lumină foarte frumoasă. Întotdeauna am fost foarte sensibilă la lumină... (Studio Magazine 1993) © CCC

Intre pasiune si suferinta asemanarea este atat de mare incat, de-a lungul timpului, oamenii au ajuns sa le confunde si sa le boteze cu acelasi cuvant: patima, a patimi. O ironie filologica.

Ar trebui să ne naştem bătrâni, Să venim înţelepţi, Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume, Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge. Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând, Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei, Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi, Să fim copii la naşterea fiilor noştri. Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi, Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim, Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici, Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu… (Ar trebui)

Vara ce se scurge e asemenea unui prieten care pleaca. (Întreaga liră) © CCC

In viata mea, verbul a citi a fost mult mai important decat verbul a trai, atat de important, incat - folosind un foarte mic artificiu poetic - marturisesc ca n-as putea sa ma imaginez traind fara a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu sa ma inchipui citind si dupa moarte.

Pluteau toate aromele şi parfumurile verii în dimineaţa aurie care dădea o haină de april sfârşitului de iunie. (Secretul Anei Florentin)

Purtăm fiecare o dragoste-n noi, dar eu pentru tine şi tu... pentru alta. şi focul ne mistuie crunt, pe-amândoi, eu ard pentru tine, tu arzi... pentru alta.   Aştept un cuvânt, aştepţi un cuvânt, dar eu de la tine şi tu de la alta, şi braţul în vis ţi-l văd mângâind, dar tu, în visare, nu vezi decât pe alta...   Şi ce ne rămâne atunci de făcut, când soarta nu ştie decât să dezbine? Trăim amândoi, trăim doar iubind, deşi eu pe tine, tu totuşi pe alta. (Delir)

O zi de vara perfecta este atunci cand soarele straluceste, vantul adie, pasarile canta si masina de tuns iarba este defecta. © CCC

Vara se termină, şi vine toamna, iar cel care ar vrea altfel ar avea mereu maree înaltă şi lună plină în fiecare noapte. © CCC