Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până la glezne,

Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,

Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,

Dansului meu i-e vântul ecou.

 

De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă apuc

Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele.

Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc,

Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.

 

Priviţi până o să vi se atingă privirea de vânt

Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe –

Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,

Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe!

 

Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi destrame-mă vântul,

lubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi –

Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,

Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!

(Dans în ploaie)

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.