Citate de Ana Blandiana

Există în iubire un nucleu de absolut, asemanator stralucirii diamantului, o parte de inaccesibilitate ce invită la depășirea limitelor viitorului. © CCC

Inima fără iubire e ca o grădină fără flori. Proverb francez © CCC

Prietenia inseamna a fi frate si sora, doua suflete care se ating fara a se contopi ca doua degete ale mainii. Dragostea inseamna sa fie doi si sa devina unul singur. Un barbat si o femeie care se topesc intr-un inger. Inseamna paradisul. (Notre-Dame de Paris) © CCC

Există două feluri de statornicie în iubire: unul provine din faptul că găsim necontenit, în persoana pe care o iubim, noi temeiuri de a o iubi, și altul din faptul că ne facem o cinste din a fi statornici.

Iubirea obligă. Devii dependent de cei ce te iubesc, nu știai? Cu atât mai mult când sunt mici și slabi. Când cineva te face protectorul lui, zeul lui, îți încredințează o datorie sfântă, și nu poți, nu ai voie să te dezici. Să-i înșeli încrederea, să-l trădezi? Iubindu-te, oamenii te constrâng să-i slujești mai mult decât dacă ți-ar porunci - nici asta nu știai? Prin adorație se obține o stăpânire vicleană, cea mai despotică. (Muzeul de ceară)

Nimic nu este mai important în viaţă decât iubirea!

Iubirea este ocazia unică de a te maturiza, de a prinde contur, de a deveni tu insuti o lume pentru dragostea fiintei iubite. Inseamna o inalta exigenta, o ambiţie fără limite ce face din cel ce iubeste alesul ce exercita o atractie magnetica. (traducere CCC - Copyright ©2012)

Prolog Calea-i pieptișă. Eu urc ne-ncetat. Seara-i sublimă. În poartă îți bat. Bat - dar, distantă, tu nici nu tresari Și peste tot nestemate presari. Cine-a dat foc? Oare cine-a-ndrăznit? Turnu-i de Însăși Regina zidit. Orice căluț de pe brâul sculptat Scapără flăcări, ca fermecat. Sus se avântă cupola,-n azur, Joacă-n ferestre văpaia din jur. Dangăt de clopot. Veșmântu-asfințit De primăvară-i acum aurit. Tu m-așteptai ca să vin la apus? Poarta-i deschis-o? Focul l-ai pus? (Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă'', 28 decembrie 1903) (Traducere de Emil Iordache)

Dragostea este singura floare care creşte şi înfloreşte fără ajutorul anotimpurilor.

Solitudinea e conditia spiritelor superioare.

Şi cu asta se deşteaptă în suflet un dor după adevărata locuinţă a sufletului. Platon a numit dorul acesta Eros - şi asta înseamnă Iubire. Sufletul simte deci un "dor de iubire" după propria lui origine. Şi din acel moment, el trăieşte experienţa trupului şi a tuturor celor supuse simţurilor ca fiind nedesăvârşită şi neesenţială. Pe aripile iubirii, sufletul ar vrea să zboare "acasă" în lumea ideilor. Ar vrea să fie eliberat din temniţa trupului. (Lumea Sofiei)

Măsura potrivită în dragoste este să iubeşti fără măsură.

Acela care iubeste pentru prima oara, chiar daca este fara de noroc, este un zeu, dar cel care pentru a doua oara iubeste fara noroc, este un prost.

Dragostea moare si ea. Incet, pe nesimtite, perfid. Chiar daca are clipe cand isi revine, cand se agata de viata.

Iubirea… o pasiune, o flacara, purtand in ea, indiferent de este durabila sau nu, ca si propria noastra conditie umana, si moarte, si viata.

Nu iubim in masura in care posedam, ci in masura in care asteptam. © CCC

Într-o aritmetică bună, unu plus unu este egal cu totul, iar doi minus unu este egal cu nimic. © CCC

Iubirea dintre doi oameni… este intalnirea intre doua singuratati care se ocrotesc si isi tin companie.

Iubirea indura mai usor absenta sau moartea decat indoiala sau tradarea.

Cel mai serios lucru pe care îl facem pe acest pământ este să iubim, restul nu contează. ​© CCC