Tangoul (…) exprimă direct ceea ce poeții au căutat, adesea, să exprime în cuvinte: convingerea că lupta poate fi o sărbătoare.
(Evaristo Cariego, 1930)
Învață, copila mea dragă, că dansul și politica sunt gemene. Caută să placă, curtează publicul, ține un ochi pe șeful orchestrei, își compune fața, își schimbă culoarea și ținuta în fiecare moment, sare de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, se răsucește cu agilitate, cade înapoi în picioare, zâmbește cu lacrimi în ochi, nu este acesta, în câteva cuvinte, programul dansului și al politicii?
(Nasul unui notar)
© CCC
A nu merge înapoi te face cumva să avansezi. Și omul trebuie să învețe să meargă înainte de a învăța să danseze.
© CCC
Tangoul trebuie să fi fost inventat de un nehotărât.
(Carnețelul unui hoinar)
© CCC
Dansează cu picioarele, cu ideile, cu cuvintele și mai trebuie să adaug că trebuie să fii capabil să dansezi și cu pana?
(Amurgul idolilor)
© CCC
Dansul în cerc este magic; cercul ne vorbește încă din adâncurile milenare ale memoriei.
(Cartea râsului și a uitării)
© CCC
De ce este frumos dansul? Pentru că este o mișcare constrânsă, pentru că sensul profund al dansului constă tocmai în ascultarea absolută și extatică, în lipsa ideală de libertate.
(Noi)
© CCC
Pe verdea margine de șanț
Creștea măceșul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danț.
Întâi pătrunse printre foi,
Și le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Și suspină – cum se suspină…
Și suspină – cum se suspină…
Albeața lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simțiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mișcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.
Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în brațele minciunii,
Și rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul tainic le șoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ș-un valț nebun le învârtea,
Un valț – din ce în ce mai tare,
Un valț – din ce în ce mai tare.
(Valțul rozelor)