Alexander Pope

Alexander Pope, 21 mai 1688 – 30 mai 1744, poet, traducător, satiric și gânditor englez din epoca Iluminismului, considerat cel mai mare poet englez de la începutul secolului al XVIII-lea. Este cel mai bine cunoscut pentru versurile sale satirice, pentru cupletele sale eroice și pentru traducerea lui Homer. A fost membru al Clubului Scriblerus. Cea mai cunoscută lucrare a sa este Dunciada (The Dunciad), un poem satiric. A trăit 56 de ani.

Exponent al literaturii augustane (literatura din anii 1720 și 1730, pe vremea regelui George al II-lea care se numea și Augustus), Pope este celebru pentru poezia sa satirică și discursivă, inclusiv Răpirea buclei (Rape of the Lock), Dunciada (The Dunciad) și Un eseu despre critică (An Essay on Criticism).

Alexander Pope s-a născut într-o familie bogată, în casa din Strada Lombard din Londra, pe 21 mai 1688, în anul Revoluției Glorioase prin care a fost instaurată o nouă formă de guvernământ, monarhia constituțională (sau parlamentară), puterea monarhului fiind limitată prin legi (sau prin constituție).

Tatăl său, Alexander Pope, era un negustor de succes în Strand, Londra, iar mama sa, Edith (născută Turner) era fiica lui William Turner, din York. Ambii părinți erau catolici. Sora mamei sale, Christiana, a fost soția celebrului pictor de miniaturi Samuel Cooper.

Nu există nicio îndoială că s-a născut într-o familie de recuzanți, a fost educat în școli catolice care erau atunci semi-clandestine, având în vedere persecuția religioasă care persista în Anglia la acea vreme. Alexander Pope era vânat din cauza faptului că era catolic și a fost exilat în Benfield, Berkshire.

Educația lui Pope a fost afectată de Test Acts, recent adoptate, o serie de legi penale britanice care susțineau statutul Bisericii Angliei, interzicând catolicilor să predea, să frecventeze o universitate, să voteze și să dețină funcții publice, sub pedeapsa închisorii perpetue.

Anii săi de pregătire au fost studioși și propice creației poetice. Pope a fost învățat să citească de la mătușa sa și a urmat cursurile școlii din Twyford, Berkshire, în jurul anului 1698. Foarte precoce, a scris poezii încă de la vârsta de 12 ani și îi frecventa pe Congrève și Swift.

De asemenea, a urmat două școli romano-catolice din Londra. Astfel de școli, deși încă ilegale, erau tolerate în unele zone. A studiat apoi cu preotul anglican Thomas Deane, fiind respins la Oxford din cauza convertirii sale la catolicism, motiv pentru care și-a continuat educația ca autodidact.

În 1700, familia s-a mutat pe o mică proprietate la Popeswood, în Benfield, Berkshire, aproape de pădurea regală Windsor. Acest lucru s-a datorat puternicului sentiment anti-catolic și a unui statut care îi împiedica pe „papişti” (termen peiorativ folosit de protestanți, care nu recunoșteau autoritatea papei în privința doctrinei și a serviciului liturgic) să trăiască pe o rază de 10 mile (16 km) de Londra sau Westminster.

Pope va descrie mai târziu peisajul rural din jurul casei în poemul său Pădurea Windsor (Windsor Forest). Educația formală a lui Pope s-a încheiat în acest moment și, de atunci, s-a educat în mare parte citind operele scriitorilor clasici precum satiriștii Horațiu și Juvenal, poeții epici Homer și Virgiliu și autori englezi precum Geoffrey Chaucer, William. Shakespeare și John Dryden.

A studiat multe limbi, citind lucrări ale poeților francezi, italieni, latini și greci. După cinci ani de studii, Pope a intrat în contact cu figuri ale societății literare londoneze precum William Congreve, Samuel Garth și William Trumbull.

La Benfield își făcuse mulți prieteni importanți. Unul dintre ei, John Caryll (cel căruia îi va dedica poezia The Rape of the Lock), era cu douăzeci de ani mai în vârstă decât poetul și avea multe cunoștințe în lumea literară londoneză. El l-a prezentat pe tânărul Pope dramaturgului în vârstă William Wycherley și lui William Walsh, un poet minor, care l-a ajutat pe Pope să-și revizuiască prima lucrare majoră, Pastorale (The Pastorals). Dramaturgul Wycherley l-a introdus în 1701 în cercurile literare londoneze. Acolo, le-a întâlnit pe surorile Blount, Teresa și Martha (Patty), în 1707. A rămas prieten apropiat cu Patty până la moartea sa, dar prietenia sa cu Teresa a luat sfârșit în 1722.

Suferind în copilărie de boala lui Pott, o infecție a discurilor intervertebrale din cauza tuberculozei, a rămas scund având o înălțime de 1, 37 metri. De la vârsta de 12 ani a suferit numeroase probleme de sănătate, inclusiv boala Pott, o formă de tuberculoză care i-a afectat coloana vertebrală, i-a deformat corpul și i-a împiedicat creșterea, lăsându-l cu o cocoașă severă. Infecția sa cu tuberculoză i-a cauzat alte probleme de sănătate, inclusiv dificultăți respiratorii, febră mare, ochi inflamați și dureri abdominale.

Pope era mistuit de boli și accese de furie care îl implicau în necontenite dispute literare. Pe lângă sănătatea sa fragilă, această apartenență religioasă la catolicism a contribuit la izolarea sa socială, în afara unui cerc restrâns de prieteni și admiratori. Pope fusese deja îndepărtat din societate din cauza faptului că era catolic, iar sănătatea lui precară l-a înstrăinat și mai mult. Deși nu s-a căsătorit niciodată, a avut multe prietene cărora le-a scris scrisori pline de spirit, printre care Lady Mary Wortley Montagu. S-a presupus că prietena lui de o viață, Martha Blount, a fost iubita lui.

În mai 1709, lucrarea Pastorale a lui Pope a fost publicată în a șasea parte a Poetical Miscellanies a librarului Jacob Tonson. Acest lucru i-a adus lui Pope faima instantanee și a fost urmat de Un eseu despre critică (An Essay on Criticism), publicat în mai 1711, care a fost la fel de bine primit.

Poet romantic, a publicat la 23 de ani Un eseu despre critică (An Essay on Criticism), 1711, Epistola Heloisei către Abelard, o traducere a Iliadei, la 30 de ani, și satira Dunciada.

De asemenea autor al Eseului despre om, dedicat patronului său Bolingbroke în 1731, evocă filosofia lui Leibniz pe care o completează cu Epistolele morale, mai generale.

În jurul anului 1711, Pope s-a împrietenit cu scriitorii conservatori Jonathan Swift, Thomas Parnell și John Arbuthnot, formând împreună clubul satiric Scriblerus. Scopul său era să satirizeze ignoranța și pedanteria prin savantul fictiv Martinus Scriblerus. De asemenea, s-a împrietenit cu scriitorii whig Joseph Addison și Richard Steele. În martie 1713, Pădurea Windsor (Windsor Forest) a fost publicată cu mare succes.

În timpul prieteniei lui Pope cu Joseph Addison, a contribuit la piesa lui Addison, Cato, și a scris pentru The Guardian și The Spectator. În această perioadă, a început munca de traducere a Iliadei, care a fost un proces minuțios – publicarea a început în 1715 și nu s-a încheiat până în 1720.

În 1714, situația politică s-a înrăutățit odată cu moartea reginei Ana și cu succesiunea disputată dintre hanovrieni și iacobiți, ceea ce a dus la ridicarea iacobiților începând din 1715. Deși ar fi fost de  așteptat ca Pope, catolic fiind, să-i fi susținut pe iacobiți din cauza afilierii sale religioase și politice, conform lui Maynard Mack, „unde s-a aflat Pope însuși în aceste chestiuni nu poate fi probabil niciodată cunoscut cu exactitate”.

Aceste evenimente au dus la o scădere imediată a averii conservatorilor, iar prietenul lui Pope, Henry St John, primul viconte Bolingbroke, a fugit în Franța. Acestui lucru i s-a adăugat și punerea sub acuzare a fostului prim-ministru conservator, Lord Oxford (Robert Harley, primul conte de Oxford și Mortimer).

Pope a locuit în casa părintească din Mawson Row, Chiswick, între 1716 și 1719. Clădirea din cărămidă roșie este acum Mawson Arms și îi comemorează memoria cu o placă albastră.

Distanțat de viața mondenă, s-a stabilit în Twickenham în 1717 și a colaborat cu singurii săi prieteni Swift și Gay. Banii obținuți din traducerea lui Homer i-au permis lui Pope să se mute în 1719 într-o vilă din Twickenham, unde și-a creat faimoasa grotă și grădinile. Descoperirea întâmplătoare a unui izvor în timpul săpăturii retragerii subterane a permis să fie umplut cu sunetul relaxant al apei care se prelingea și care avea să răsune în liniște în jurul camerelor. S-a spus că Pope ar fi făcut această remarcă: „Dacă ar avea și nimfe – ar fi complet în toate”. Deși casa și grădinile au fost demult demolate, o mare parte a grotei supraviețuiește sub Radnor House Independent Co-educational School. Grota a fost restaurată și va fi deschisă publicului timp de 30 de weekenduri pe an începând cu 2023, sub auspiciile Trustului pentru conservarea grotei lui Pope.

Copil minune, Alexander Pope a fost și un poet prolific, lirismul și virulența sa având în comun forța de expresie.

Opere principale:

– poezii pastorale: Pastorale (The Pastorals), 1709; Pădurea Windsor (Windsor Forest), 1713;

– eseuri: Un eseu despre critică (An Essay on Criticism), 1711;

– poemul eroi-comic, Răpirea buclei (Rape of the Lock), 1712-1714;

– poemele didactico-filosofice: Eseuri morale, 1731-1735; Epistola doctorului Arbuthnot, 1735;

– poemul satiric, Dunciada (The Dunciad), 1728-1742.

A tradus operele lui Homer, Iliada și Odiseea.