Citate de Alexander Pope

A greși este omenesc, a ierta este divin. (Un eseu despre critică) © CCC

Mâhnită-i toată carnea, iar cărţile, citite. Să fug! să fug aiurea! Sunt păsări fericite Să zboare între ceruri şi spume neperechi! Nimic, nici oglindite-n priviri grădini prea-vechi în calea unei inimi care închină mării O, nopţi! nici ocrotite, de răul călimării, Foi, goale,-n clar de lampă, de către propriul alb Nici tânăra femeie, la sân cu prunc rozalb. Tot am să plec! Fregată,-n tresalt de mari pavoaze, Sus ancora spre darnici atoli şi blânde oaze!   Un greu Plictis, în care speranţe crude gem, Mai crede-n bun-rămasul batistelor, suprem! Şi, ispitind furtuna, înaltele catarge Sunt, poate, dintre-acelea ce vântul le va sparge Fără catarge, fără, pierduţi la antipozi... Dar, inimă, ascultă-i cum cântă, pe matrozi! (Briză marină) Traducere: Şerban Foarţă

E suficient să eclipsezi o carte cu note şi observaţii pentru a dobândi titlul de om de litere. (Dunciada) © CCC

M-am născut la Constanța, într-o casă de pe strada Mării, și prezența mării a avut o influență deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărțirea de mare, din cauza refugiului, a fost un șoc care a lăsat urme adânci. M-a urmărit nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria. Pânza de păianjen - în mare măsură autobiografică - e plină de ecourile mării, de amărăciunea acelei despărțiri. Chiar mai târziu, în fața ei, cântam marea copilăriei mele. Bunicul meu, ceasornicar, era pasionat de descoperirile care se făceau la Constanța cu prilejul săpăturilor și mi-a transmis dragostea lui pentru cioburi, ulcele, sticluțe, figurine și tot felul de obiecte din antichitate, pe care le căuta și le strângea. Tare aș fi vrut să mă joc cu ele, dar n-aveam voie decât să le mângâi sub privirea lui aspră.

A gresi e omenesc, a ierta, dumnezeiesc. (Un eseu despre critică)

Încetul cu încetul, femeile se răreau și, în timp ce orașul însuși adormea, se auzea marea sforăind în apropiere, la capătul aleii înguste și, din când în când, pufnea, asemenea cuiva care se întoarce de pe o parte pe alta în somn. (Familia Malavoglia) © CCC

Fără vise, marea e o întindere incoloră. (Țara promisă) © CCC

Ca şi când Marea-ar trebui să se despartă Şi să se ivească-o altă Mare, Iar din aceea – încă una – care Ar face din toate trei doar o părere,- o fluturare –   O succesiune de mări – De ţărm nevizitate – Ele însele hotar de mări – Eternitate – toate –   (traducere de Petru Dimofte)

Marea este cruda. Ea daruieste, dar ia si inapoi. De aceea, este nevoie de barbati curajosi pentru a o infrunta. (Nasterea unei legende) © CCC

Putem vedea cât de puțin îi pasă lui Dumnezeu de bogăție după oamenii cărora le-o dăruiește. (Gânduri pe diverse subiecte) © CCC

Cunoaște-te și lasă în seama lui Dumnezeu tainele pe care vrea să le facă; omul este singurul studiu necesar omului. (Eseu despre om) © CCC

O sa ma-ntrebi ce efect mi-a facut marea, pe care-o vad pentru-ntaia oara? Efectul unei nemarginiri pururea miscate... caci ea e schimbatoare la culoare si in miscari, de unde unii autori o si compara cu femeia... privirea marii linisteste, mai ales sufletele furtunoase.

Dacă vrei să mergi pe mare, fără niciun risc de a te răsturna, atunci nu-ți cumpăra o barcă, ci o insulă. (Fanny) © CCC

Marea este considerata cel mai mare muzeu din lume. © CCC

Este gresit a afirma ca un om de oarecare merit trebuie sa-si socoteasca sortii vietii si ai mortii. Nu, singurul lucru pe care trebuie sa-l aiba in vedere atunci cand actioneaza, este daca ceea ce face este drept sau nu, daca se poarta ca un barbat sau ca un las.

Ferice de cel care nu nădăjduiește nimic, căci nu va fi niciodată dezamăgit. (Scrisoare către John Gay din 6 octombrie 1727) © CCC

Valul este dorul marii de a saruta tarmul.

Poveștile sunt pline de exemple care ilustrează mai degrabă fidelitatea câinilor decât pe cea a prietenilor. © CCC

Oamenii trebuie invatati ca si cum n-ai vrea sa-i inveti: iar lucrurile necunoscute trebuie prezentate ca lucruri uitate.

Doar marea murmura povestea obișnuită, acolo, jos, în mijlocul stâncilor faraglioni, pentru că nici marea nu are țară, și este a tuturor celor care o ascultă, aici și acolo unde soarele se naște și moare. Într-adevăr, în Aci Trezza are propriul său mod de a murmura și îl poți recunoaște imediat după clipocitul pe care îl face printre acele stânci de care valurile se sparg și sună ca vocea unui prieten. (Familia Malavoglia) © CCC