Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...
(Descântec de ploaie)
O, pentru câte haruri mi-ai dăruit de-atunci,
Ți-aș da atâtea imnuri cât fir de iarbă-n lunci,
Ți-aș da atâtea lacrimi câți stropi pe-un cer senin,
Dar numai doi ochi, Doamne, și doi genunchi Ți-nchin!
(Pe ulițele lumii)
Frumusetea unui dar e mai mica atunci cand cel care il face nu-i da nici o importanta.
Ploaia udă pinul, norii negri se întețesc.
Vântul îi scutură florile delicate.
O barză singuratică, iubitoare de liniște,
Se oprește acolo, fără a zbura mai departe.
(Pinul și barza)
© CCC Copyright 2021
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până la glezne,
Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.
De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă apuc
Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele.
Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.
Priviţi până o să vi se atingă privirea de vânt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe -
Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe!
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi destrame-mă vântul,
lubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!
(Dans în ploaie)
Belgia este un teren viran în care minorităţile se ceartă în numele a două culturi care nu există.
© CCC
Dumnezeu ne-a lăsat cel mai scump dar din toate:
iubirea – jarul, lava –
așa cum unor plante,
le-a dat otrava.
Darurile cuceresc pe oameni si pe zei. Pana si Iupiter e impacat cu daruri.
Exista ploi de primavara incantatoare, cand cerul pare sa planga de bucurie…
© CCC
De-ar fi să-ți împărtășești odată
Tu bogățiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ți-aș cere-o lacrimă să-mi dai.
Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare...
(O lacrimă)
Viata nu inseamna sa astepti pana cand trece furtuna, ci sa inveti sa dansezi prin ploaie.
© CCC
Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?
Din nori îți cos o rochie ușoară,
Din ghiocei îți fac o cingătoare,
La gât îți pun șirag de lăcrămioare.
Te-ncalț cu pantofiori de toporași,
Să fii cea mai frumoasă din oraș.
Vrei și brățări? Ba încă și cercei?
Îți fac un set complet din brebenei.
Și gata! Nu mai am, știi bine
C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!
Mai vrei și pace, bucurii și sănătate?
Din astea n-am, la Dumnezeu sunt toate.
Și-atunci cu dragoste-oi îngenunchea,
Rugându-mă la El să ți le dea!
Urăsc prudența, nu te duce nicăieri.
© CCC
S-au aprins în noapte stele.
Ce aproape sunt de ele!
Numai să întind o mână
Și-una-n palm-o să-mi rămână.
Mamă, vrei de ziua ta
Să-ți aduc în dar o stea?
(8 Martie)
Talentul nu există. Talentul înseamnă să dorești să faci ceva.
(Jacques Brel vorbește)
© CCC
Te leaga de lume ce-i dai, nu ce-ti da.
...Simplul fapt de a visa este foarte important. Vă doresc vise care să nu se mai sfârșească și dorința înversunată de a realiza câteva dintre ele. Vă doresc să iubiți ce trebuie iubit și să uitați ce trebuie uitat. Vă doresc pasiuni, vă doresc tăceri. Vă doresc cântece de păsări când vă treziți, râsete de copii. Vă doresc să respectați faptul că ceilalți sunt diferiți, pentru că meritul și valoarea fiecăruia trebuie adesea descoperite. Vă doresc să rezistati impasului, indiferenței, trăsăturilor negative ale timpului nostru. Vă doresc să nu renunțați niciodată la căutare, la aventură, la viață, la dragoste, căci viața este o aventură magnifică și nici un om rezonabil nu trebuie să renunțe la acestea fără a duce o bătălie crâncenă. Și, mai ales, vă doresc să fiți voi înșivă, să fiți mândri de voi și fericiți, pentru că fericirea este adevăratul nostru destin.
Urăile lui Jacques Brel: despre vise, viață și fericire (1 ianuarie 1968, radio Europe 1, Franta)
© CCC Published on: Feb 2, 2014
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish.Accept Read More Privacy & Cookies Policy
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.