Citate de Aristofan

Ceea ce păstrezi piere, ceea ce oferi înflorește: darul are mult mai multă valoare umană decât egoismul. Proverb auvergnez © CCC

Daruind lumina pe care nu o ai, o vei dobandi si tu.

Dumnezeu ne-a lăsat cel mai scump dar din toate: iubirea – jarul, lava – așa cum unor plante, le-a dat otrava.

Pentru a face rost de bani, nimeni nu e mai ingenios decât o femeie. (Adunarea femeilor) © CCC

Dacă Belşugul, văzând, egal s-ar da pe sine-n parte, Nimeni la voi nici ştiinţe n-ar mai practica, nici arte. Or, astea două duse, cine-ar mai vrea fierar Să fie, să navigheze, să coasă, s-ajungă el rotar, Pantofi să facă, ori cărămizi, să tăbăcească piei, Să spele, să are glia, să secere rodul Demetrei, De cu putinţ-ar fi a trăi de nimic sinchisit? (Belșugul)

Unul dintre cele mai mari daruri pe care ti-l poti oferi tie insuti este sa ierti. Iarta pe toata lumea. © CCC

O, pentru câte haruri mi-ai dăruit de-atunci, Ți-aș da atâtea imnuri cât fir de iarbă-n lunci, Ți-aș da atâtea lacrimi câți stropi pe-un cer senin, Dar numai doi ochi, Doamne, și doi genunchi Ți-nchin! (Pe ulițele lumii)

Fără daruri, Crăciunul nu ar fi Crăciun. (Cele patru fiice ale doctorului March / Micuțele doamne)

Darurile cuceresc pe oameni si pe zei. Pana si Iupiter e impacat cu daruri.

E ruşinos pentru om să umble ca vulpea cu vicleşuguri; nu trebuie să te dai după cum bate vântul.

Unde ne e bine, acolo e patria. (Plutos) © CCC

Nimeni nu ofera generației sale un serviciu mai mare decat acela care, fie prin arta sa, fie prin existența sa, ii aduce ofranda unei certitudini. (Noua drama a lui Ibsen) © CCC

Omul este în esență o ființă înșelătoare, întotdeauna și în orice. (Păsările) © CCC

Copiilor le înflorește mintea Prin dascăli iscusiți; iar cei maturi, Își făuresc virtuțile prin arte! (Broaștele)

Te leaga de lume ce-i dai, nu ce-ti da.

Nu există plăcere mai dulce decât să surprinzi reacția unui om căruia i-ai oferit mai mult decât se aștepta. (Spleen-ul Parisului) © CCC

Nu există nicio modalitate de a lustrui ariciul. (Pacea) © CCC

Lumea nu-ti poate darui ceea ce nu primeste de la tine.

Tu ești în inima mea ca un dar neașteptat și mult prea scump, pe care îl cercetez mirată iar și iar, cu-aceeași nesecată desfătare.   Ești tainica-mi putere și mândrie, de când te știu mi-i cerul mai aproape și nu mai pot durerile să vie, să-mi tulbure-ale sufletului ape.   Tu mi-ai făcut tărâna mai ușoară și inima așa de dulce, grea, ca ramura ce toamna se-mpovară de greutatea roadei de pe ea.   Asemeni unui mare cer cu stele, mi te-ai răsfrânt în suflet ca-ntr-un lac, și-adânci de-atuncea-s gândurile mele, de aur glodul inimii, sărac.   Acestea toate să ți le plătesc nu voi putea, ci lasă-mă măcar, risipitorul meu, să te iubesc, din darurile tale dându-ți dar. (Daruri)

Ma daruiesc tie, dar darul acesta al persoanei mele, mister, se preschimba, inexplicabil, in darul unui nimic.