Uită-te deci că-n toate-astea, bogat putând să fii pe drept,
Nu ştiu cum se face că de demagogi eşti tras în piept.
Tu, stăpân pe mulţime de cetăţi – de la Pont şi până-n Lydía,
N-ai parte decât de puţinul ce acasă duci – simbria.
Dar şi pe-asta ţi-o dau cu picătura, încet, ca pe ulei,
Doar ca viu să fii. Căci te vor sărac. De ce? Îţi zic de vrei:
Vor să-ţi cunoşti dresorul: numai de te-asmut o dată,
Ca pe duşman să-l încolţeşti, tu-i vei şi sări la beregată!
(Viespile)
Și astăzi, în democraţiile noastre foarte perfecţionate ne confruntăm cu ignoranţa „maselor“, speculată, ba chiar aţâţată abil de câţiva demagogi (numiți azi populişti) însetaţi de putere.
De aceea, versurile din Viespile, piesă care tratează conflictul dintre generaţii, în care un personaj încearcă să-i deschidă ochii tatălui său, „om din popor“, sunt încă de o neașteptată actualitate, prin adevărul atemporal pe care îl exprimă în privința oamenilor din popor și a regimurilor care se perindă vremelnic la putere.
Căci au poeții datorii mărețe,
Vă amintiți, cei vechi și mari... Orfeu
Ne-a învățat misterele; oprit-a
Vărsările de sânge; iar Museu,
Oracole de leacuri; Hesiod,
Munca la câmp… Ne-a dat Homer cel sfânt
Învățături spre cinste și mărire,
Despre curaj, și despre armele
Vitejilor…
(Broaștele)
Pentru cineva care nu mai are patrie, scrisul reprezinta locul existentei.
Plătim scump pentru o experienţă pe care am putea să o găsim ieftin la vecinul nostru.
© CCC
In fata zeilor si a oamenilor cu judecata, patria este mai pretuita, mai sfanta, mai respectata decat mama, decat tata, decat toti stramosii. Pentru patrie, chiar cand ne supara, trebuie sa avem veneratie, supunere si ingrijire.
Deschide-ți gura și închide-ți ochii și vezi ce îți va trimite Zeus.
© CCC
Orice om care nu doreste gloria patriei sale e un rau cetatean.
Patria sunt eu, esti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visam, tot ceea ce va fi cand nu vom mai fi noi.
De indata ce nu mai are patrie, omul inceteaza de a mai fi.
Dacă Belşugul, văzând, egal s-ar da pe sine-n parte,
Nimeni la voi nici ştiinţe n-ar mai practica, nici arte.
Or, astea două duse, cine-ar mai vrea fierar
Să fie, să navigheze, să coasă, s-ajungă el rotar,
Pantofi să facă, ori cărămizi, să tăbăcească piei,
Să spele, să are glia, să secere rodul Demetrei,
De cu putinţ-ar fi a trăi de nimic sinchisit?
(Belșugul)
M-ai intrebat daca am memorie. Depinde: daca mi se datoreaza ceva, am o memorie minunata; daca, din pacate, eu datorez ceva, nu mai am deloc.
De la dușmanii lor, înțelepții învață multe lucruri.
(Păsările)
© CCC
Omul este în esență o ființă înșelătoare, întotdeauna și în orice.
(Păsările)
© CCC
Pentru a face rost de bani, nimeni nu e mai ingenios decât o femeie.
(Adunarea femeilor)
© CCC